Fondarea Romei

Roma a fost la început un oraș mic. Ea s-a dezvoltat în regiunea Latium, din Italia centrală, pe malurile fluviului Tibru, la câțiva zeci de kilometri de mare. Locul avea șapte coline, dintre care Palatinul și Capitoliul sunt cele mai cunoscute, un vad ușor de trecut peste râu și drumuri de comerț, mai ales pentru sare.

Legenda. Romanii povesteau că primul lor strămoș a fost troianul Enea, care a fugit din Troia incendiată și a ajuns în Latium. Urmașii lui au domnit în cetatea Alba Longa. Regele Amulius l-a alungat de pe tron pe fratele său, Numitor, iar pe nepoții lui, gemenii Romulus și Remus, i-a aruncat în Tibru. Copiii au fost salvați și hrăniți de o lupoaică, apoi crescuți de un păstor. Când au crescut, au hotărât să întemeieze o cetate pe malul Tibrului. Romulus a trasat pe Palatin brazda care marca zidul, Remus a sărit peste ea în bătaie de joc, iar Romulus l-a ucis. Romulus a devenit primul rege al orașului. Data tradițională a întemeierii este 753 î.Hr., calculată de scriitorii romani în secolul I î.Hr.

Adevărul istoric. Legenda nu este o dovadă, ci o poveste prin care romanii explicau cine erau. Arheologii au găsit pe Palatin urme de colibe din secolele IX–VIII î.Hr., deci locul era locuit în vremea în care legenda plasează întemeierea. Satele de pe coline s-au unit treptat, în jurul unui loc de adunare, Forumul, un teren mlăștinos care a fost drenat prin canalul Cloaca Maxima. Romanii s-au amestecat cu alte populații din apropiere: latini, sabini și mai ales etrusci, care locuiau la nord și i-au învățat să construiască ziduri și temple. Ultimii regi ai Romei au fost etrusci. În anul 509 î.Hr., romanii l-au alungat pe ultimul rege, Tarquinius Superbus, și au întemeiat Republica.

Simbolul orașului a rămas Lupoaica capitolină, o statuie de bronz. Datarea ei este discutată: Muzeele Capitoline o plasează în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr., ca operă etruscă, dar o analiză cu radiocarbon a sugerat o turnare medievală (între anii 1021 și 1153), rezultat contestat de mulți specialiști. Cei doi gemeni au fost adăugați mai târziu, spre sfârșitul secolului al XV-lea. Statuia ilustrează legenda, dar nu o confirmă.

Exemplu rezolvat — legendă sau dovadă? Cerința: sunt date două afirmații, A: „Romulus a întemeiat Roma în 753 î.Hr.” și B: „Pe Palatin s-au găsit urme de colibe din secolul al VIII-lea î.Hr.”. Care este dovadă istorică?

1. Aflăm tipul sursei: A vine dintr-o tradiție scrisă mult mai târziu, de scriitori romani; B vine din cercetări arheologice.
2. Verificăm dacă A are urme materiale: nu există niciun obiect care să arate numele Romulus.
3. Verificăm B: colibele sunt urme reale ale locuirii.
4. Concluzie: B este dovadă materială că Palatinul era locuit în secolul al VIII-lea î.Hr.; A este data tradițională și rămâne legendă, utilă pentru a înțelege cum își vedeau romanii originea.

Greșeli frecvente

• Greșit: Statuia lupoaicei dovedește că toate episoadele legendei s-au petrecut întocmai.
  Corect: Este simbol al tradiției; faptele se cercetează și prin vestigii.
• Greșit: Roma se afla pe Nil.
  Corect: S-a dezvoltat pe Tibru.
• Greșit: 753 î.Hr. este anul stabilit direct din fiecare strat arheologic.
  Corect: Este data tradițională a fondării.

Înainte și după