Revoluția industrială

Revoluția industrială a început în Marea Britanie, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Mașinile au accelerat mai ales producția textilă. Cărbunele alimenta motoarele cu abur, iar fierul era necesar utilajelor și căilor ferate. Munca s-a concentrat în fabrici; orașe precum Manchester au atras muncitori. Calea ferată Liverpool–Manchester, deschisă în 1830, lega portul de centrul industrial. Producția și transportul au crescut, dar muncitorii, inclusiv copiii, lucrau adesea în condiții grele. Legea britanică a fabricilor din 1833 a început să limiteze munca copiilor.

De ce a început în Anglia? Aici se găseau mult cărbune și fier, exista o agricultură modernizată care hrănea orașele cu mai puțini țărani, iar negustorii și bancherii aveau bani de investit. Coloniile și comerțul pe mări dădeau materii prime, de pildă bumbacul, și piețe de desfacere. Statul asigura pace internă și legi favorabile comerțului.

Inventatorii au schimbat pe rând producția. În industria textilă: suveica zburătoare (John Kay, 1733), mașina de filat „Jenny” (James Hargreaves, 1764) și războiul de țesut mecanic (Edmund Cartwright, 1785). Pentru că aceste mașini cereau multă forță, James Watt a perfecționat în 1769 mașina cu abur, care funcționa cu cărbune și putea fi pusă oriunde, nu doar lângă o apă curgătoare. Cărbunele și fierul, topit la cocs, au devenit baza industriei. Locomotivele construite de George Stephenson au circulat pe prima cale ferată publică, Stockton–Darlington (1825). Vapoarele cu aburi au ușurat transportul pe ape.

Fabricile au înlocuit atelierele. Mii de oameni au plecat de la sate la orașe, care au crescut rapid. Au apărut două clase sociale mari: burghezii industriali, proprietari de fabrici, și muncitorii, care lucrau pentru un salariu. Condițiile de muncă erau grele: 12–16 ore pe zi, ateliere zgomotoase și periculoase, locuințe înghesuite. Copiii lucrau de la vârste mici. Unii muncitori, numiți luddiți, distrugeau mașinile (1811–1816). Treptat, muncitorii s-au organizat în sindicate și au cerut legi de protecție.

Mai târziu, în a doua revoluție industrială (aproximativ 1870–1914) au apărut oțelul, electricitatea, becul electric (Edison, 1879), telefonul, petrolul și automobilul. Industrializarea s-a extins în Belgia, Franța, Germania, SUA și Rusia. Pe teritoriul românesc, prima cale ferată a fost Oravița–Baziaș, în 1854.

Exemplu rezolvat — viteza trenului. Cerința: Liverpool și Manchester sunt la aproximativ 56 km distanță. Presupunem că un tren parcurge distanța în 2 ore. Care este viteza medie?

1. Formula este $v=d/t$.
2. Înlocuim: $v=56\text{ km}:2\text{ h}$.
3. Rezultă $v=28$ km/h.
4. Concluzie: pentru acea vreme viteza era mare; trenul ducea mărfuri și oameni mult mai repede decât căruța trasă de cai.

Înaintea fabricilor, multe textile erau produse în gospodării și ateliere mici. Înainte de calea ferată, mărfurile circulau pe canale și pe drumuri cu taxă de trecere; trenul a scăzut costul și timpul transportului. Mecanizarea filării și țeserii a adus utilaje și lucrători în același loc. Primele fabrici de bumbac au fost așezate pe râuri, pentru forța apei; abia mașina cu abur le-a permis să se mute în orașe, lângă cărbune și lângă muncitori.

Creșterea fabricilor a favorizat urbanizarea, adică mărirea populației orașelor. S-a extins categoria lucrătorilor plătiți cu salariu. Programul lung și munca copiilor au provocat cereri de reformă. Legea din 1833 a interzis angajarea copiilor sub nouă ani în fabricile vizate, a limitat timpul de lucru al celor mai mari și a creat un corp de inspectori. Numărul redus de inspectori a făcut aplicarea dificilă la început.

Industrializarea a schimbat structura socială și geografică. Manchester avea în 1801 aproximativ 75 000 de locuitori, iar în 1851 aproape 303 000, adică de circa patru ori mai mulți. Locuințele muncitorilor erau înghesuite, fără canalizare, iar bolile se răspândeau repede. Ancheta lui Friedrich Engels, „Situația clasei muncitoare din Anglia” (1845), descrie aceste condiții. Reformatorii, între care Robert Owen, au propus fabrici cu condiții mai bune, iar Parlamentul a adoptat apoi Legea celor zece ore (1847), care a limitat programul femeilor și al tinerilor din fabricile textile.

Industrializarea nu a avut aceleași efecte pretutindeni. Marea Britanie a devenit „atelierul lumii”, dar în alte țări procesul a început mai târziu și cu sprijinul statului, de exemplu în Germania, după crearea Uniunii vamale (Zollverein, 1834). Ideile economice s-au schimbat: Adam Smith (1776) a susținut libera concurență, iar în 1848 Karl Marx și Friedrich Engels au publicat „Manifestul Partidului Comunist”, care critica capitalismul. Mișcarea cartistă (1838–1848) a cerut vot pentru toți bărbații.

Exemplu rezolvat — un lanț de producție. Explicăm legătura dintre port, fabrică și cale ferată.

1. Portul Liverpool primește bumbac.
2. Trenul îl duce la Manchester.
3. Fabrica îl transformă în țesături.
4. Trenul și portul distribuie produsele.

Lanțul arată de ce transportul a ajutat industria.

Exemplu rezolvat — creșterea unui oraș. Manchester avea 75 000 de locuitori în 1801 și 303 000 în 1851.

1. Calculăm raportul: $303000:75000\approx 4,04$.
2. Interpretăm: populația s-a înmulțit de aproximativ patru ori în 50 de ani.
3. Legăm de cauze: oameni veniți din sate și din Irlanda pentru munca în fabrici.
4. Concluzie: orașul a crescut mai repede decât lucrările de canalizare și de locuințe, ceea ce explică condițiile grele descrise în epocă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Revoluția industrială înseamnă numai inventarea motorului cu abur.
  Corect: Cuprinde schimbări ale producției, transporturilor, orașelor și muncii.
• Greșit: Toți lucrătorii au beneficiat imediat de condiții mai bune.
  Corect: Programul lung și munca copiilor au impus reforme treptate.
• Greșit: Calea ferată Liverpool–Manchester transporta doar călători.
  Corect: Lega portul de fabrici și transporta și mărfuri.

Înainte și după