Căderea regimurilor comuniste

La sfârșitul anilor 1980, regimurile comuniste din Europa Centrală și de Est au intrat în criză. Opoziția civică, dificultățile economice și slăbirea controlului sovietic au favorizat schimbarea. În Polonia, sindicatul Solidaritatea a devenit un actor politic. Zidul Berlinului a fost deschis la 9 noiembrie 1989, iar Germania s-a reunificat la 3 octombrie 1990. În Cehoslovacia, Revoluția de Catifea a început în noiembrie 1989. În România, căderea regimului Ceaușescu a avut loc prin Revoluția din decembrie 1989, cu victime. Tranzițiile au urmat căi diferite.

Care au fost cauzele? Economiile planificate din Europa de Est produceau puține bunuri de calitate, iar oamenii au simțit decalajul față de Vestul prosper. Controlul asupra societății era strict, cu cenzură și poliție politică. În 1985, la conducerea Uniunii Sovietice a ajuns Mihail Gorbaciov, care a început reforme: glasnost (deschidere, libertate de exprimare) și perestroika (restructurare economică). El a renunțat să mai trimită trupe sovietice pentru a susține guvernele comuniste din statele aliate.

În Polonia, sindicatul independent Solidaritatea, condus de Lech Wałęsa, a obținut în 1989, la o „masă rotundă” cu autoritățile, alegeri parțial libere, câștigate în iunie 1989 de opoziție. În septembrie s-a format primul guvern necomunist din bloc. În Ungaria, autoritățile au început să demonteze în mai 1989 gardul de la granița cu Austria, iar la 11 septembrie 1989 au deschis granița pentru est-germani, mii dintre ei fugind spre Vest. În Republica Democrată Germană au avut loc demonstrații de masă, mai ales la Leipzig, iar la 9 noiembrie 1989 autoritățile au permis trecerea prin Zidul Berlinului. Oamenii au început să-l dărâme. La 3 octombrie 1990, cele două state germane s-au reunit.

În Cehoslovacia, după o demonstrație studențească reprimată la 17 noiembrie, protestele au dus la „Revoluția de catifea”, fără violență; dramaturgul Václav Havel a fost ales președinte la 29 decembrie 1989. În Bulgaria, conducătorul Todor Jivkov a fost înlăturat la 10 noiembrie. În România, revoluția a început la Timișoara, la 16–17 decembrie 1989, iar regimul lui Nicolae Ceaușescu a căzut la 22 decembrie; el a fost judecat și executat la 25 decembrie. A fost singura schimbare violentă din regiune, cu aproximativ 1100 de morți.

În 1991, Pactul de la Varșovia s-a desființat, iar la 26 decembrie 1991 a încetat să existe și URSS, în urma căreia au apărut 15 state independente. Iugoslavia s-a destrămat în războaie în anii 1990.

Exemplu rezolvat — cât a durat reunificarea? Cerința: calculează câte zile au trecut între căderea Zidului (9 noiembrie 1989) și reunificarea Germaniei (3 octombrie 1990).

1. Din 9 noiembrie 1989 până la 9 noiembrie 1990 ar fi 365 de zile.
2. Scădem zilele dintre 3 octombrie și 9 noiembrie 1990: 37 de zile.
3. Rezultă 365 − 37 = 328 de zile.
4. Concluzie: au trecut aproximativ unsprezece luni; deschiderea Zidului nu a fost reunificarea, ci începutul unui proces politic cu negocieri între cele două Germanii și cu cele patru puteri ocupante.

Grevele de la Gdańsk din 1980 au contribuit la formarea Solidarității, sindicat independent față de partidul comunist. Legea marțială introdusă în Polonia în 1981 a încercat să limiteze opoziția, dar nu a eliminat-o. Spre sfârșitul deceniului, protestele, negocierile și alegerile au schimbat ordinea politică în mai multe țări. Reforme în URSS au redus sprijinul pentru menținerea prin forță a regimurilor est-europene; fiecare țară a avut însă propria evoluție.

La 9 noiembrie 1989 s-au deschis trecerile dintre Berlinul de Est și cel de Vest. Acesta este momentul căderii politice a Zidului, nu data reunificării Germaniei. În Cehoslovacia, reprimarea unei manifestații studențești din 17 noiembrie a declanșat proteste ample. România a cunoscut confruntări violente în decembrie. După înlăturarea vechilor conduceri, instituțiile democratice și economiile au trebuit reconstruite; căderea regimurilor nu a încheiat instantaneu tranziția.

Exemplu rezolvat — trei evenimente dintr-o cronologie: o fișă notează „Gdańsk, 1980”; „Berlin, 9 noiembrie 1989”; „reunificare, 3 octombrie 1990”. (1) Primul eveniment arată dezvoltarea opoziției poloneze. (2) Al doilea arată deschiderea frontierei berlineze. (3) Al treilea este actul politic al unității germane. Ordinea arată că mișcările de opoziție, căderea frontierelor și transformările statale nu sunt același eveniment.

Istoricii deosebesc cauzele de lungă durată (ineficiența economiei planificate, deficitul de legitimitate al regimurilor, rezistența civică) de cauzele imediate (reformele lui Gorbaciov, politica de neintervenție sovietică, efectul de domino al schimbărilor). Evenimentele din 1989 sunt numite uneori „anul revoluțiilor”, dar tipurile de tranziție au fost diferite: negociată (Polonia, Ungaria), prin presiunea străzii (RDG, Cehoslovacia), prin violență (România). În Iugoslavia, căderea comunismului s-a suprapus cu naționalismul și cu războaiele.

Tranziția la economia de piață a produs costuri sociale mari: închiderea unor întreprinderi, șomaj, inflație. Statele est-europene au avut ritmuri diferite de reformă. Moștenirea comunismului a rămas în arhive, în memoria victimelor și în structurile economice. Statele Europei Centrale au intrat în NATO (Polonia, Cehia, Ungaria în 1999) și în UE (2004), iar România în NATO în 2004 și în UE în 2007.

Exemplu rezolvat — un lanț de evenimente. Explicăm cum căderea Zidului a fost legată de evenimentele din Ungaria.

1. În mai 1989, Ungaria începe să demonteze gardul de la granița cu Austria.
2. La 11 septembrie 1989, Ungaria deschide granița pentru est-germani, iar mii dintre ei pleacă prin Ungaria spre Vest.
3. Presiunea de acasă (Leipzig) și plecările în masă fac regimul să cedeze pe 9 noiembrie.
4. Concluzie: schimbările dintr-o țară au influențat pe celelalte; de aceea numim fenomenul „efect de domino”, deși fiecare țară a avut condiții proprii.

Greșeli frecvente

• Greșit: Germania s-a reunificat la 9 noiembrie 1989.
  Corect: atunci s-a deschis Zidul Berlinului; reunificarea a avut loc la 3 octombrie 1990.
• Greșit: toate regimurile comuniste europene au căzut printr-o schimbare fără victime.
  Corect: căile au diferit, iar în România Revoluția a fost violentă.
• Greșit: schimbarea conducerii a rezolvat imediat problemele economice.
  Corect: tranziția politică și economică a continuat după 1989.

Înainte și după