Atena și Sparta

În Grecia antică nu exista un singur stat. Fiecare cetate, împreună cu terenurile din jur, forma un polis, adică o cetate-stat cu legile, armata și zeii ei. Locuitorii erau în general de trei feluri: cetățenii, care puteau lua parte la conducere, străinii (metecii) și sclavii. Femeile nu aveau drepturi politice. Două polisuri au devenit foarte puternice: Atena și Sparta, dar ele s-au organizat diferit.

Atena, în regiunea Attica, a devenit o democrație, adică „puterea poporului”. Reformele lui Clistene, din anii 508–507 î.Hr., au dat tuturor cetățenilor dreptul de a participa la conducere. Cetățenii bărbați, în vârstă de peste 20 de ani, se adunau pe dealul Pnyx în Adunarea poporului, discutau și votau legi și războiul. Un Consiliu de 500 de membri, trași la sorți, pregătea hotărârile. Conducătorii armatei erau zece strategi, aleși. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Pericle, care a condus Atena în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr., epocă în care a fost construit Parthenonul, pe Acropole. Democrația ateniană era directă, pentru că cetățenii votau singuri, nu prin reprezentanți. Ea era însă limitată: femeile, metecii și sclavii nu votau.

Sparta, în Peloponez, a cucerit teritoriul vecin, Messenia, și a transformat populația în hiloți, adică țărani aserviți care lucrau pământul pentru spartani. Pentru că hiloții erau mult mai numeroși, spartanii se temeau de revolte și au făcut din armată principala lor ocupație. Conducerea revenea celor doi regi, unui Consiliu al bătrânilor (Gerusia) și celor cinci efori, aleși pe un an. Copiii băieți erau luați din familie la 7 ani și creșteau în educația statului, agoge: învățau disciplina, rezistența și mânuirea armelor. Spartanii erau renumiți ca soldați, nu ca meșteșugari sau negustori.

Cele două polisuri s-au aliat împotriva perșilor, dar au ajuns rivale. Atena era puternică pe mare, Sparta pe uscat.

Exemplu rezolvat — Atena sau Sparta? Cerința: o sursă spune că „toți cetățenii votau în adunare și hotărau pentru război sau pace”. La care polis se referă?

1. Reținem cuvintele cheie: „toți cetățenii”, „votau”, „adunare”.
2. Le comparăm cu instituțiile: adunarea poporului este caracteristică Atenei; la Sparta, puterea era la regi, bătrâni și efori.
3. Observăm limitele: „cetățenii” nu înseamnă femei, meteci sau sclavi.
4. Concluzie: textul se referă la Atena, iar „toți” înseamnă toți cetățenii bărbați.

Comparația politică cere întrebări precise: cine era cetățean, cine putea vorbi ori vota, cum erau numiți conducătorii și cine muncea pentru întreținerea comunității? La Atena, adunarea și strategii arată rolul corpului cetățenesc, dar metecii și sclavii indică limitele sistemului. Din populația Atenei, de ordinul sutelor de mii de locuitori, doar câteva zeci de mii de bărbați adulți erau cetățeni cu drept de vot.

Democrația ateniană funcționa prin instituții: Ecclesia (Adunarea), Boule (Consiliul), tribunalele cu jurați trași la sorți (Heliaia) și ostracismul, votul prin care un cetățean considerat periculos pentru cetate era exilat zece ani. Tragerea la sorți dădea șanse egale cetățenilor, dar în practică unele funcții, mai ales cele militare, rămâneau pentru oameni cu experiență și avere. Monumentele de pe Acropola ateniană, inclusiv Parthenonul, arată și felul în care puterea și religia se exprimau public.

Democrația ateniană a fost posibilă și pentru că o parte din munca zilnică era făcută de sclavi, în gospodării, în ateliere și în minele de argint de la Laurion. Pentru ca și cetățenii săraci să poată participa, Pericle a introdus o plată (misthos) pentru jurați. Tirania era conducerea unui om care luase puterea cu forța sau cu sprijinul poporului, de pildă Pisistrat la Atena (secolul al VI-lea î.Hr.), iar oligarhia era conducerea unui grup mic de oameni bogați, cum a fost regimul Celor Treizeci, instalat în Atena în 404 î.Hr., după războiul peloponesiac.

Constituția Spartei, atribuită tradițional legiuitorului Lycurg, combina monarhia, aristocrația și participarea cetățenilor. Dubla regalitate nu înseamnă că regii conduceau singuri; Gerusia, formată din 28 de bărbați de peste 60 de ani și din cei doi regi, propunea legile, iar eforii supravegheau chiar și regii. Apella, adunarea cetățenilor, aproba sau respingea propunerile prin strigăt. Statutul de cetățean era rezervat „egalilor”, bărbații care își terminaseră educația și contribuiau la mesele comune; ceilalți locuitori liberi, perieci, făceau comerț și meșteșuguri, fără drepturi politice.

Exemplu rezolvat — compararea a două sisteme. Pentru afirmația „Atena și Sparta aveau aceeași democrație”:

1. identificăm instituțiile fiecărui polis;
2. comparăm cine era cetățean;
3. observăm rolul adunării ateniene și pe cel al regilor, gerusiei și eforilor spartani;
4. concluzionăm că erau două organizări politice diferite, deși ambele aparțineau lumii grecești.

Exemplu rezolvat — ostracismul. Un cetățean atenian este exilat zece ani prin ostracism, fără să fi fost judecat într-un proces.

1. Aflăm cine decidea: adunarea cetățenilor, prin vot cu cioburi (ostraka), dacă erau cel puțin șase mii de voturi.
2. Aflăm de ce: pentru a-i îndepărta pe cei care puteau deveni tirani.
3. Aflăm ce nu spune pedeapsa: persoana nu pierdea averea și nu era condamnată pentru o crimă.
4. Concluzie: ostracismul arată cât de mult se temea cetatea de concentrarea puterii; el este un instrument politic, nu un proces penal.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toți locuitorii Atenei aveau drept de vot.
  Corect: Participarea politică era rezervată cetățenilor bărbați.
• Greșit: Sparta era condusă doar de un singur rege.
  Corect: Avea doi regi și alte instituții.
• Greșit: Un polis era doar clădirea principală a orașului.
  Corect: Cuprindea cetatea, teritoriul ei și comunitatea politică.

Înainte și după