Colonizarea greacă

Între secolele VIII și VI î.Hr., mii de greci au plecat din cetățile lor și au întemeiat cetăți noi, pe țărmurile îndepărtate ale Mării Mediterane și ale Mării Negre. Acest proces se numește colonizare. Cetatea din care plecau coloniștii era metropola, adică „cetatea-mamă”, iar noua cetate era colonia. Colonia devenea un stat independent, dar păstra legături religioase și comerciale cu metropola.

De ce plecau grecii? Pământul bun era puțin, iar numărul locuitorilor creștea. Unii plecau din cauza luptelor politice din cetate, alții căutau metale, grâu sau noi piețe pentru comerț. Înainte de plecare, grecii cereau sfatul zeului Apollo la oracolul din Delphi. Conducătorul expediției, numit întemeietor, lua cu el foc din altarul cetății-mamă, ca să aprindă focul sacru în colonie. Coloniștii mergeau pe corăbii, alegeau un loc la mare, cu port și teren bun, și întemeiau cetatea. De obicei se așezau unde nu se aflau state puternice, de aceea au ales țărmuri locuite de triburi.

Coloniile grecești s-au întins în trei direcții: spre vest (Italia de sud și Sicilia, apoi Galia și Iberia), spre nord-est (Marea Neagră, numită în Antichitate Pontul Euxin) și spre sud (coasta Africii de Nord). Metropolele care au trimis cei mai mulți coloniști au fost, de pildă, Corintul, Miletul și Megara. Cele mai cunoscute colonii au fost Siracuza, în Sicilia (aproximativ 734 sau 733 î.Hr.), întemeiată de corinteni, Massalia, azi Marsilia, în sudul Franței (aproximativ 600 î.Hr.), și Byzantion (azi Istanbul), la Bosfor. Grecii au ajuns apoi pe țărmul Pontului Euxin, cum numeau ei Marea Neagră. În Dobrogea de azi, coloniștii veniți din orașul Milet au întemeiat, în jurul anului 657 î.Hr., cetatea Histria, lângă gurile Dunării. Au urmat Tomis (Constanța de azi) și Callatis (Mangalia de azi). Pe țărmul Mării Negre au apărut și Olbia, Sinope, Trapezunt.

Coloniștii au făcut schimburi cu localnicii, adică cu geții din Dobrogea. De la greci veneau vin, ulei de măsline, ceramică fină, podoabe și țesături. Geții vindeau grâu, miere, vite, pește, piei și sclavi. Au circulat și idei: geții au cunoscut alfabetul și arta grecilor, iar grecii au aflat despre obiceiurile geților. Colonizarea a răspândit în lumea mediteraneană limba, religia și modul de viață al grecilor.

Exemplu rezolvat — de ce Histria? Cerința: de ce au ales grecii locul Histriei?

1. Pe hartă, Histria se află pe țărm, aproape de gurile Dunării, deci în dreptul unei căi de apă spre interior.
2. Zona avea câmpii bune pentru grâu și bălți bogate în pește.
3. Localnicii geți puteau fi parteneri de comerț.
4. Concluzie: au ales locul pentru port, resurse și comerț; amforele și monedele găsite la Histria confirmă schimburile.

Colonia nu era simpla prelungire a metropolei. Își organiza viața într-un mediu nou, folosind portul și terenurile din jur și negociind relațiile cu comunitățile vecine. Întemeietorul (oikistes) alegea locul, împărțea pământul și stabilea instituțiile, de regulă după modelul cetății-mamă, dar fiecare colonie avea propriile legi, magistrați și monedă. Grecii deosebeau două tipuri de așezări. Apoikia era colonia independentă, ca Siracuza, întemeiată de Corint, care avea legi proprii și nu răspundea în fața Corintului. Clerukia era o așezare în care coloniștii păstrau cetățenia cetății-mame și legăturile politice cu ea; Atena a trimis astfel clerukii pe insule ca Lemnos și Imbros. Legătura cu metropola era religioasă și afectivă: coloniile trimiteau reprezentanți la sărbătorile ei, iar metropola le sprijinea, uneori, în conflicte.

Pe țărmul românesc al Mării Negre, Histria a avut ziduri, temple (Zeus, Apollo), un port și ateliere. Ea a bătut monedă proprie de argint, din secolul al V-lea î.Hr. Aici s-au găsit amfore din Thasos, Sinope și Rodos, care arată legăturile comerciale. Tomis a devenit capitala provinciei romane Scythia Minor, iar poetul Ovidiu a fost exilat aici în anul 8 d.Hr. Callatis, colonie a orașului Heracleea Pontică, a avut o monedă proprie și o poziție importantă în comerțul cu cereale. Toate trei au fost incluse mai târziu în statul roman și au continuat să trăiască în epoca romană.

Istoricii deosebesc colonizarea de la Marea Neagră, orientată spre comerț și resurse, de colonizarea din vest, unde pământul agricol avea un rol mai mare. Vestigiile arheologice, ceramica, monedele și inscripțiile pot arăta schimburile, dar o singură piesă nu dovedește singură amploarea lor. Arheologia arată și legături cu populațiile locale, nu doar prezența grecilor. Pe termen lung, colonizarea a răspândit alfabetul, moneda, meșteșugurile și zeii greci pe întreaga Mediterană, a legat regiuni îndepărtate prin comerț și a făcut din multe așezări locale, ca cele geto-dacice din apropierea Histriei, parteneri ai lumii grecești.

Exemplu rezolvat — de pe hartă la concluzie. Pe o hartă localizăm Histria, Tomis și Callatis pe țărmul Mării Negre.

1. Observăm că sunt porturi.
2. Comparăm mărfurile grecești (vin, ulei, ceramică) cu produsele locale (grâu, miere, piei, pește).
3. Formulăm concluzia: cetățile au legat Dobrogea de rețelele comerciale grecești și au intrat în contact cu geții și alte populații din jur.

Exemplu rezolvat — o amforă ca dovadă. La Histria este descoperită o amforă cu ștampila unui atelier din insula Thasos.

1. Amfora este izvor material; ștampila identifică locul de producție.
2. Faptul că ajunge la Histria arată că vinul sau uleiul a călătorit pe mare sute de kilometri.
3. Nu știm din amforă singură câți locuitori consumau vin sau cine l-a cumpărat.
4. Concluzie: o ștampilă dovedește legătura comercială; amploarea schimburilor se stabilește comparând multe astfel de amfore din straturi diferite.

Greșeli frecvente

• Greșit: Coloniile grecești de la Marea Neagră se aflau toate pe teritoriul Greciei actuale.
  Corect: Histria, Tomis și Callatis se aflau în Dobrogea.
• Greșit: O colonie nu avea contacte cu vecinii.
  Corect: Schimburile cu populațiile locale erau importante.
• Greșit: Metropola era o zonă funerară.
  Corect: Era cetatea de origine a coloniștilor.

Înainte și după