Islamul și califatele

Islamul a apărut în Peninsula Arabică în secolul VII, în jurul predicării lui Muhammad. Religia afirmă credința într-un singur Dumnezeu, iar Coranul este textul ei sacru. În 622, Muhammad și comunitatea sa au plecat din Mecca la Medina; această migrație, hijra, începe calendarul islamic. După moartea lui Muhammad în 632, califii au condus comunitatea și au extins stăpânirea arabă în Orientul Apropiat, Egipt și apoi în alte regiuni. Califatul omeiad a avut centrul la Damasc, iar cel abbasid la Bagdad. În Peninsula Iberică s-a dezvoltat Al-Andalus, spațiu al contactelor comerciale și culturale.

Muhammad s-a născut la Mecca, în jurul anului 570, într-o regiune în care triburile arabe credeau în mulți zei. Predica lui, care cerea închinarea la un singur Dumnezeu, Allah, i-a atras adepți și dușmani. Religia lui se numește islam, adică „supunere față de Dumnezeu”, iar credincioșii se numesc musulmani. Cartea sfântă, Coranul, este împărțită în 114 capitole, numite sure.

Islamul se sprijină pe cinci stâlpi: mărturisirea credinței, rugăciunea de cinci ori pe zi, pomana rituală (zakat), postul din luna Ramadan și pelerinajul la Mecca, o dată în viață, dacă omul poate (hajj). Moscheea este locul de rugăciune; clădirea are de obicei o sală cu mihrab, nișa care arată direcția Meccăi, și un minaret.

Primii patru califi, Abu Bakr, Omar, Osman și Ali, au condus comunitatea după moartea lui Muhammad, iar armatele arabe au cucerit în câteva zeci de ani Siria, Egiptul și Persia. Dinastia Omeiazilor (661–750) a avut capitala la Damasc. În 711, armata lui Tariq a trecut în Spania, unde a început stăpânirea musulmană, Al-Andalus, cu capitala la Córdoba. Dinastia Abbasizilor (750–1258) a mutat capitala la Bagdad, oraș întemeiat în 762.

Cultura musulmană a fost înfloritoare. La Bagdad, califii au înființat Casa Înțelepciunii, unde au fost traduse în arabă cărți grecești și indiene. Matematicianul al-Khwarizmi a pus bazele algebrei (cuvântul vine din titlul lucrării lui), iar medicul Ibn Sina (Avicenna) a scris „Canonul medicinii”. Europenii au aflat de la arabi cifrele pe care le folosim astăzi, de origine indiană.

Exemplu rezolvat — axa timpului. Cerința: așază 622, 632, 711, 750, 762 și spune ce arată șirul.

1. 622: hijra, plecarea de la Mecca la Medina, începutul calendarului islamic.
2. 632: moartea lui Muhammad; urmează califii.
3. 711: cucerirea Spaniei; 750: Abbasizii preiau puterea; 762: este întemeiat Bagdadul.
4. Concluzie: în 140 de ani (762 − 622), de la hijra până la întemeierea Bagdadului, comunitatea din Medina s-a transformat într-un mare imperiu, cu centre în Damasc, Bagdad și Córdoba.

Extinderea politică și răspândirea religiei nu au avut același ritm în fiecare regiune. Armatele arabe au preluat Siria și Egiptul de la Imperiul Bizantin, iar în orașele califatelor au circulat oameni, texte și mărfuri. Medina Azahara din Al-Andalus arată arhitectura și puterea unui califat occidental. Compararea hărților din secole diferite arată schimbarea hotarelor; pentru viața culturală trebuie consultate și clădiri, manuscrise și obiecte.

Exemplu rezolvat — două calendare. Cerința: în ce an al calendarului islamic a fost întemeiat Bagdadul (762)?

1. Anul 1 al calendarului islamic este 622, anul hijrei.
2. Între 622 și 762 sunt $762-622=140$ ani solari, adică aproximativ $140\times 365,25=51135$ de zile.
3. Un an islamic are 12 luni lunare, cam 354 de zile: $51135:354\approx 144$ de ani islamici împliniți, deci Bagdadul a fost întemeiat în al 145-lea an.
4. Concluzie: anii islamici sunt mai scurți cu circa 11 zile, așa că numărul lor crește mai repede decât cel al anilor din calendarul nostru.

După moartea lui Muhammad a apărut o divizare în privința succesiunii: sunniții au recunoscut califii aleși, iar șiiții au considerat că urmașii legitimi sunt descendenții lui Ali, ginerele Profetului. Această împărțire influențează până astăzi viața politică și religioasă a lumii islamice.

Califatele au fost state cu administrație complexă: guvernatori, funcționari, impozite plătite de non-musulmani (jizya) și de musulmani (zakat). Creștinii și evreii, „oamenii Cărții”, își păstrau religia și comunitățile în schimbul unui impozit. Orașele, ca Bagdad, Damasc și Córdoba, au fost centre de comerț, de meșteșuguri și de învățătură. Arabă a devenit limba religiei, a științei și a administrației. Prin Al-Andalus și Sicilia, operele traduse în arabă au ajuns în Europa și au contribuit la apariția universităților.

Califatul omeiad din Spania a atins apogeul în secolul al X-lea, când Abd al-Rahman al III-lea s-a proclamat calif în 929 și a întemeiat lângă Córdoba orașul-palat Medina Azahara, înscris pe lista UNESCO. Contactul dintre musulmani, creștini și evrei a dat naștere la schimburi: traduceri din arabă în latină la Toledo, în secolul al XII-lea, au adus în Europa opere ale lui Aristotel, Avicenna și Averroes.

Exemplu rezolvat — o hartă a expansiunii. Cerința: urmărește pe hartă expansiunea califatelor și spune în ce direcții s-a făcut.

1. Pornim din Arabia, Mecca și Medina.
2. Spre nord: Siria, Palestina, Mesopotamia; spre vest: Egiptul și Africa de Nord; spre est: Persia.
3. În 711, trecerea Strâmtorii Gibraltar și cucerirea Spaniei.
4. Concluzie: în cca. 100 de ani stăpânirea arabă a ajuns de la Atlantic la Asia Centrală; expansiunea nu a fost la fel de rapidă în toate direcțiile.

Exemplu rezolvat — un text științific ca izvor. Un text arab din secolul al IX-lea explică rezolvarea unor ecuații.

1. Identificăm autorul: al-Khwarizmi, matematician la Bagdad.
2. Aflăm ce a preluat: metode indiene și grecești, adaptate și explicate în arabă.
3. Observăm efectul: din titlul lucrării vine cuvântul „algebră”; numele autorului a dat cuvântul „algoritm”.
4. Concluzie: textul arată rolul orașelor islamice în transmiterea științei antice către Europa.

Greșeli frecvente

• Greșit: Hijra a fost deplasarea de la Medina la Mecca.
  Corect: Migrația din 622 a fost de la Mecca la Medina.
• Greșit: Califatul era doar o moschee.
  Corect: Era un stat condus de un calif; moscheea este loc de rugăciune.
• Greșit: Toate teritoriile califatelor aveau aceeași cultură locală.
  Corect: Au existat tradiții și limbi regionale diverse.

Înainte și după