Holocaustul în nordul Transilvaniei

Prin Dictatul de la Viena din 1940, nordul Transilvaniei a intrat sub autoritatea Ungariei. Evreii de acolo au fost supuși legislației antisemite ungare. După ocuparea Ungariei de Germania nazistă, în martie 1944, autoritățile ungare, în colaborare cu cele germane, au organizat ghetourile și deportările spre Auschwitz-Birkenau. Cazul Sighet arată succesiunea: măsuri discriminatorii, ghetoizare în aprilie, deportări în mai 1944.

În urma arbitrajului de la Viena din august 1940, România a cedat nordul Transilvaniei Ungariei. Politicile autorităților ungare împotriva evreilor includeau restricții economice și muncă forțată. Regiunea nu era administrată de guvernul Antonescu în perioada deportărilor din 1944; de aceea, răspunderea administrativă trebuie atribuită după cine controla teritoriul în acel moment.

La 19 martie 1944, Germania a ocupat Ungaria. Noul guvern ungar a impus rapid alte măsuri: purtarea stelei galbene, confiscarea bunurilor, limitarea deplasărilor. La 20 aprilie, autoritățile ungare au creat două ghetouri la Sighet. Jandarmii și funcționarii ungari au participat la strângerea populației evreiești și la transport, în cooperare cu autoritățile germane. Primul transport din Sighet a plecat la 16 mai 1944 spre Auschwitz-Birkenau; au urmat altele la 18, 20 și 22 mai. USHMM documentează circa 13 000 de deportați din Sighet; cifra nu este bilanțul întregului nord al Transilvaniei.

Exemplu rezolvat — atribuirea răspunderii: un document menționează ghetoul din Sighet la 20 aprilie 1944. (1) Stabilim anul și locul. (2) Verificăm cine administra regiunea: Ungaria. (3) Observăm că Germania ocupa Ungaria din martie 1944. (4) Concluzia este că autoritățile ungare au organizat local ghetoizarea în colaborare cu cele germane; nu atribuim actul administrației române din Transnistria.

Legislația antisemită din Ungaria a fost adoptată în etape: legea din 1938 a limitat prezența evreilor în profesii, legea din 1939 a introdus o definiție rasială, iar legea din 1941 a interzis căsătoriile dintre evrei și neevrei.

Expulzările din 1941. În iulie–august 1941, autoritățile ungare au expulzat peste 20 000 de evrei declarați „străini nedoriți”, peste granița cu Galiția ocupată de Axă. Aproximativ 14 000–16 000 au ajuns la Kamenets-Podolsk, în Ucraina ocupată de germani, și au fost închiși într-un ghetou. La 26–28 august 1941, unități SS și de poliție, ajutate de colaboraționiști ucraineni, au ucis 23 600 de evrei. Potrivit USHMM, cel mult circa 2 000 dintre cei expulzați au reușit să se întoarcă în Ungaria.

Detașamentele de muncă. Din 1939 până în 1945, circa 100 000 de bărbați evrei din Ungaria au fost înrolați în serviciul de muncă (munkaszolgálat). Din vara lui 1941, zeci de mii dintre ei au fost trimiși lângă linia frontului, mai ales în Ucraina, unde ofițerii unguri îi maltratau adesea violent, iar ei nu aveau adăpost, hrană, haine și îngrijire medicală suficiente. Între 25 000 și 42 000 au murit înainte de ocuparea germană din martie 1944.

Deportările din 1944. În perioada 15 mai–9 iulie 1944, din Ungaria au fost deportați 437 000 de evrei, în 147 de trenuri; circa 420 000 au ajuns la Auschwitz-Birkenau, iar aproximativ 15 000 au fost duși în iunie la Strasshof, lângă Viena, pentru muncă forțată. Deportările au fost oprite la 9 iulie, dar mii de oameni din nordul Transilvaniei fuseseră deja trimiși. În orașe precum Cluj, Oradea sau Satu Mare au fost înființate ghetouri, de obicei în cartiere sau în fabrici dezafectate. Armata sovieto-română a eliberat Clujul la 11 octombrie 1944.

Exemplu rezolvat — calcularea intervalului dintre ghetoizare și deportare. Cerința: ghetourile din Sighet au fost create la 20 aprilie 1944, iar primul transport a plecat la 16 mai 1944. Cât timp au stat oamenii în ghetou înainte de primul transport?

1. Zilele rămase din aprilie după ziua de 20: $30-20=10$.
2. Zilele din mai până la data de 16: 16.
3. Adunăm: $10+16=26$ de zile.
4. Concluzie: ghetoizarea și deportarea au fost etape ale aceluiași proces, separate de un interval scurt; oamenii au fost lipsiți de libertate, de bunuri și de hrană suficientă înainte de transport.

Scriitorul și laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel s-a născut la Sighet în 1928. A fost deportat în 1944 la Auschwitz împreună cu familia, iar cartea sa „Noaptea” (1958) este o mărturie despre această experiență. Mărturiile supraviețuitorilor sunt, alături de documentele administrative, surse esențiale pentru istoria deportărilor.

Greșeli frecvente

• Greșit: Deportările din Sighet din mai 1944 au fost organizate de guvernul român.
  Corect: Sighetul era atunci sub administrație ungară, iar autoritățile ungare au colaborat cu cele germane.
• Greșit: Cei circa 13 000 de deportați din Sighet reprezintă numărul tuturor evreilor deportați din nordul Transilvaniei.
  Corect: cifra privește cazul local Sighet.
• Greșit: Ghetourile din Sighet au fost create înainte de 1940.
  Corect: ele au fost create în aprilie 1944, după ocuparea Ungariei de Germania.

Înainte și după