Călători și cunoașterea lumii

Călătorii au făcut cunoscute locuri îndepărtate. Ei au scris jurnale și scrisori, au desenat hărți și au adus obiecte, iar noi aflăm din ele cum vedeau lumea.

• Marco Polo, negustor din Veneția, a plecat spre Asia în 1271, a ajuns în China, la curtea marelui han Kubilai, și s-a întors în 1295. A povestit ce a văzut în „Cartea minunilor lumii”. Drumul lui a urmat Drumul Mătăsii, calea pe care negustorii duceau mătase și mirodenii.
• Cristofor Columb, navigator genovez în slujba regilor Spaniei, a ajuns la 12 octombrie 1492 într-o insulă din arhipelagul Bahamas și a deschis un nou drum între Europa și America. Acolo trăiau însă de mult oameni.
• Ferdinand Magellan, navigator portughez, a plecat în 1519 cu cinci corăbii. A murit în Filipine în 1521, dar nava Victoria s-a întors în Spania în 1522, după ocolul Pământului.
• Badea Cârțan, cioban din Cârțișoara, lângă Sibiu, a dus cărți românești peste Carpați pentru românii din Transilvania. În 1896 a mers pe jos până la Roma, la Columna lui Traian.
• Nicolae Milescu, numit Spătarul, cărturar moldovean, a mers în China în 1675 și a scris un jurnal al călătoriei.
• Emil Racoviță, biolog român, a plecat în 1897 cu nava Belgica spre Antarctica. Mai târziu a întemeiat la Cluj primul institut de speologie din lume (1920).

Spațiul și drumurile în Evul Mediu. Harta de la Hereford, desenată în jurul anului 1300, pune în centru Ierusalimul și nu măsoară distanțele: arată ce credeau oamenii că este important. Se mergea pe jos, călare sau cu căruța, pe drumuri adesea rămase de pe vremea romanilor, ori pe apă, cu bărci și corăbii. Un drum lung dura luni sau ani.

Exemplu rezolvat — cât durează un drum. Un negustor merge cu o căruță care parcurge, într-o zi bună, 30 de km. Ce distanță face în 20 de zile?

1. Alegem operația: distanța este viteza pe zi înmulțită cu numărul de zile.
2. Calculăm: 30 km × 20 de zile = 600 km.
3. Concluzie: într-o lună un negustor ajungea doar la câteva sute de kilometri, de aceea călătoriile lungi cereau ani.

Comparăm jurnalul cu alte surse, fiindcă un călător vede locurile din punctul lui de vedere. Pe o hartă urmărim drumul: dacă Marco Polo a plecat în 1271 și s-a întors în 1295, a lipsit 24 de ani.

La liceu, relatarea unui călător se analizează ca izvor istoric: cine a scris, când, pentru cine, ce a văzut direct și ce a aflat din auzite. Marco Polo a plecat din Veneția în 1271, a rămas la curtea lui Kubilai aproximativ șaptesprezece ani, a părăsit China în jurul anului 1292 și a revenit în Veneția în 1295. Cartea lui a fost dictată în 1298–1299 lui Rustichello din Pisa, când amândoi se aflau în închisoare la Genova. Percepția spațiului era legată de credință și de experiența drumului. Hărțile medievale numite mappae mundi organizau lumea după idei religioase, iar Ierusalimul ocupa centrul, ca pe harta de la Hereford (circa 1300). Informațiile geografice veneau din cărți vechi, din povestirile pelerinilor și ale negustorilor, de aceea marginile lumii erau populate cu ființe închipuite. Mijloacele de transport limitau schimburile: carul și animalele de povară pe uscat, bărcile pe râuri, galerele și corăbiile pe mări. Pelerinii mergeau spre Ierusalim, Roma sau Santiago de Compostela, iar negustorii foloseau drumurile și porturile unde se opreau caravanele și corăbiile. Drumurile Mătăsii nu au fost un drum unic, ci o rețea de rute terestre și maritime pe care au circulat produse, tehnici, idei și credințe.

Expediția lui Columb din 1492 a deschis legături permanente între Europa și continentul american. Formula „descoperirea Americii” exprimă perspectiva europeană; locurile aveau societăți și istorii înaintea sosirii europenilor. Magellan a plecat în 1519 cu cinci nave și aproximativ 270 de oameni, iar o singură navă, Victoria, condusă de Juan Sebastián Elcano, s-a întors în Spania la 6 septembrie 1522 cu 18 supraviețuitori. Expediția a dovedit practic rotunjimea Pământului și a făcut cunoscut un drum prin Pacific.

Pentru spațiul românesc, Nicolae Milescu a participat în 1675–1678 la ambasada rusă în China și a lăsat un jurnal. Alexander Csoma de Kőrös (1784–1842), născut în Transilvania, a ajuns în India, după un drum în mare parte pe jos, și a alcătuit gramatica și dicționarul limbii tibetane, publicate în 1834. Emil Racoviță a fost biologul expediției Belgica (1897–1899), prima care a iernat în Antarctica. În secolul al XX-lea, explorarea a continuat: Roald Amundsen a ajuns la Polul Sud în 1911, iar Edmund Hillary și Tenzing Norgay au urcat pe Everest în 1953.

Exemplu rezolvat — jurnal și hartă. Un jurnal notează o oprire într-un oraș asiatic, iar o hartă indică ruta.

1. Localizăm orașul și data aproximativă a călătoriei.
2. Despărțim observația directă de informațiile auzite despre alte regiuni.
3. Comparăm relatarea cu alte izvoare despre oraș.
4. Concluzie: jurnalul este o perspectivă documentată, iar harta ajută la verificarea itinerarului.

Exemplu rezolvat — două relatări despre aceeași expediție. Un marinar și comandantul unei nave povestesc diferit același episod din călătoria lui Magellan.

1. Aflăm cine este fiecare autor și ce rol a avut în expediție.
2. Identificăm ce a văzut fiecare direct și ce a aflat de la alții.
3. Căutăm un al treilea izvor, de exemplu jurnalul lui Antonio Pigafetta, participant la expediție.
4. Concluzie: nu alegem după simpatie, ci după rolul autorului, apropierea de eveniment și acordul dintre izvoare.

Fișe de lucru: Călători și cunoașterea lumii

Două fișe de lucru pentru lecția „Călători și cunoașterea lumii”. Prima fixează noțiunile, iar a doua le aplică în întrebări mai dificile; fiecare are cheia răspunsurilor pe pagina a doua.

• 

  Călători și cunoașterea lumii: noțiuni

  Deschide fișa
• 

  Călători și cunoașterea lumii: aplică

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: Un loc nu exista înainte ca un călător european să ajungă acolo.
  Corect: Oamenii puteau locui acolo de mult timp.
• Greșit: Jurnalul unui călător arată toate punctele de vedere.
  Corect: Arată perspectiva autorului.
• Greșit: O hartă veche arată automat numele actuale ale locurilor.
  Corect: Numele se pot schimba.

Înainte și după