Regimurile comuniste în secolul XX

În secolul al XX-lea, regimuri comuniste au ajuns la putere în URSS, în mai multe state din Europa de Est după al Doilea Război Mondial și în China în 1949. Partidele comuniste au concentrat puterea, au redus competiția politică și au schimbat proprietatea și economia prin controlul statului. Originile și căile de instalare au diferit: revoluție, război civil sau impunere în contextul influenței sovietice. Pentru România, comparația explică influența URSS, dar nu elimină deciziile conducerii locale.

Ideologia comunistă a pornit de la scrierile lui Karl Marx și Friedrich Engels, mai ales de la „Manifestul Partidului Comunist” (1848), și a fost adaptată de Lenin la condițiile Rusiei. După 1917, regimul sovietic a creat un partid unic, un aparat de securitate și o economie planificată de stat. Sub Stalin, colectivizarea agriculturii a fost însoțită de foamete, iar în anii 1937–1938 Marea Teroare a dus la arestarea și execuția a sute de mii de persoane; sistemul lagărelor de muncă forțată, numit Gulag, a cuprins milioane de oameni.

Regimul bolșevic s-a instalat în Rusia în 1917; din 1922, noul stat s-a numit Uniunea Sovietică. După 1945, prezența Armatei Roșii și dominația politică sovietică au favorizat instalarea regimurilor comuniste în estul Europei. În China, comuniștii au câștigat războiul civil, iar Mao Zedong a proclamat Republica Populară Chineză la 1 octombrie 1949. Faptul că aceste state foloseau o ideologie comună nu înseamnă că aveau aceeași istorie sau aceeași relație permanentă cu Moscova; de exemplu, conducerea Iugoslaviei s-a rupt de dominația sovietică în 1948.

România se studiază în acest cadru comparativ. După război, Partidul Comunist a preluat treptat instituții ale statului, într-un context de ocupație și presiune sovietică. Controlul partidului asupra puterii, planificarea economică și represiunea opoziției sunt trăsături de analizat, dar cronologia exactă și formele lor se verifică pentru fiecare țară.

Exemplu rezolvat — comparație cronologică: un tabel indică Rusia 1917, România după 1945 și China 1949. (1) Stabilim țara și data pentru fiecare caz. (2) Notăm mecanismul dominant: revoluție bolșevică în Rusia, influență sovietică și preluare treptată a puterii în România, victorie în războiul civil în China. (3) Concluzia: eticheta comună „regim comunist” nu dovedește un traseu identic al instalării.

După 1945, statele din Europa de Est au fost legate de URSS prin organizații comune: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER, 1949) și Tratatul de la Varșovia (1955). Diferențele dintre regimuri au fost însă reale: Iugoslavia a rupt relațiile cu Stalin în 1948 și a adoptat autogestiunea; în Polonia, colectivizarea a fost în mare parte abandonată după 1956. Au existat și revolte reprimate: Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968, „Primăvara de la Praga”). În alte regiuni, regimuri comuniste au apărut în Cuba (1959) sau în Cambodgia, unde Khmerii Roșii au condus între 1975 și 1979 și au provocat moartea a 1,5–2 milioane de oameni, aproximativ un sfert din populația țării, prin execuții, muncă forțată și foamete. Regimurile din Europa de Est au căzut în 1989, iar Uniunea Sovietică s-a desființat în decembrie 1991.

Exemplu rezolvat — calcularea duratei. Cerința: URSS a existat între 1922 și 1991, iar regimurile comuniste din Europa de Est au durat, în general, din 1945–1948 până în 1989. Cât au durat?

1. Durata URSS: $1991-1922=69$ de ani.
2. Durata regimului bolșevic, calculată din 1917: $1991-1917=74$ de ani.
3. Durata unui regim est-european instalat în 1947 și căzut în 1989: $1989-1947=42$ de ani.
4. Concluzie: durata variază după momentul pe care îl alegem ca început; istoricul precizează mereu criteriul, de exemplu preluarea puterii sau constituirea oficială a statului.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toate regimurile comuniste s-au instalat în 1945 prin același proces.
  Corect: datele și mecanismele au diferit între Rusia, Europa de Est și China.
• Greșit: Toate regimurile comuniste au urmat aceeași linie ca Moscova.
  Corect: Iugoslavia a rupt relațiile cu Stalin în 1948, iar China comunistă a devenit în anii 1960 rivala URSS.
• Greșit: Influența sovietică explică singură fiecare decizie a conducerii române.
  Corect: se analizează și instituțiile, liderii și acțiunile locale.

Înainte și după