Ghicitori amuzante pentru copii

Are pene verzi și roșii și știe să vorbească, dar nu are idei proprii: repetă tot ce-i spui tu. Spune-i „bună” și-ți răspunde la fel.

Sunt două surori gemene, ținute la picior. După spălat rămâne una singură: cealaltă a fugit, cine știe unde.

Nu-l chemi, dar vine singur și face „hic!” în gât. Pleacă după un pahar cu apă sau după o sperietură mică.

Îți gâdilă nasul și-ți scoate un „aaa... aaa...” lung. Apoi vine „hapciu!”, iar toți îți urează „Noroc!”.

Când îi e foame, face „gur-gur” ca un leu mic, și toți din jur aud. Când e plină, tace.

Îți scap din mână ca un pește sărit din plasă. Fac multă spumă și miros frumos, dar nu sunt bun de mâncat.

Merge atât de încet, că un iepure ar putea face un somn pe drum și tot ar ajunge înaintea ei. Când se sperie, își trage capul sub scutul de pe spate.

O îmbraci seara, înainte de culcare. Dimineața uiți că o porți și vrei să pleci cu ea la grădiniță. Poate avea dungi, stele sau pisici.

Are un buzunar pe burtă, dar nu ține în el chei sau bomboane, ci puiul. Nu merge pe jos, ci sare, ca pe o trambulină.

E cea mai mare pasăre din lume, dar nu zboară: aleargă. Se spune că își bagă capul în nisip când se sperie, însă nu-i adevărat.

Trăiește sub pământ și nu vede aproape nimic, dar sapă tuneluri ca un șantier întreg. În grădină lasă mici movile de pământ, ca niște cadouri nedorite.

Trăiește într-un acvariu, face „bulbul, bulbul” și nu spune niciodată nicio vorbă. Poți să-i povestești orice secret: nu-l dă mai departe.

Dimineața te așteaptă lângă pat, ca să-ți încălzească tălpile. Unii au urechi de iepure sau năsuc de ursuleț, deși nu aud nimic și nu pot mirosi.

E dulce și maronie. Dacă o uiți în buzunar într-o zi caldă, se topește, iar tu rămâi cu mâinile pătate, ca un pictor care s-a încurcat în culori.

Sunt lungi ca niște sfori, dar se mănâncă. Cu furculița le răsucești, dar una tot îți scapă și se leagănă pe bărbie.

Își deschide coada ca un evantai mare, plin de ochi verzi-albaștri, și se plimbă de parcă ar fi cel mai frumos din lume. Dar când strigă, sună ca o pisică ce miaună speriată.

Nu are dulap, dar își schimbă hainele după dispoziție și după cât de cald îi e. Un ochi se uită într-o parte, celălalt în alta, iar limba lui lungă prinde muște.

Doarme aproape toată ziua, agățat de crengi, și mănâncă mereu aceleași frunze de eucalipt. Seamănă cu un ursuleț cu urechi rotunde, dar nu e urs.

Stă în apă cu ochii și nările afară și deschide gura atât de mare, încât ar încăpea în ea o minge de fotbal. Numele lui, din greacă, înseamnă „cal de râu”, deși nu seamănă deloc cu un cal.

Un cal în pijama cu dungi albe și negre. Nu există două la fel, așa cum nici amprentele tale nu seamănă cu ale altcuiva. O trecere de pietoni îi poartă numele.