Evoluția numerică a populației

Populația unui teritoriu crește prin nașteri și prin sosirea oamenilor din alte locuri; scade prin decese și plecări. Populația lumii a ajuns la 8 miliarde la 15 noiembrie 2022, potrivit ONU. Creșterea nu a fost mereu la fel de rapidă: pragul de 1 miliard a fost atins în jurul lui 1804, 2 miliarde în 1927, 4 miliarde în 1974. În secolul XX, scăderea mortalității a accelerat puternic creșterea.

România a avut aproximativ 23,2 milioane locuitori în 1990 în seria Băncii Mondiale. La recensământul din 2021, populația rezidentă era de 19 053 815, potrivit INS. Unele regiuni ale Africii cresc încă repede, în timp ce multe țări europene au creștere lentă sau scădere.

Numărul locuitorilor nu crește la fel peste tot. O populație cu mulți tineri poate avea multe nașteri; una cu mulți vârstnici poate avea mai multe decese. Mutările între țări schimbă la rândul lor totalul. În 2025, Eurostat indica pentru România aproximativ 19,04 milioane de rezidenți la 1 ianuarie, conform datelor naționale revizuite; cifra este pentru altă dată decât recensământul din 2021. Comparațiile cer aceeași definiție a populației. O creștere a numărului mondial nu înseamnă că fiecare stat crește.

Creșterea populației lumii s-a accelerat în ultimele două secole. Pe măsură ce medicina, igiena și hrana s-au îmbunătățit, mortalitatea a scăzut, iar numărul oamenilor a crescut mai repede ca niciodată. În prezent, ritmul de creștere scade, deoarece natalitatea scade în multe țări. Populația nu va crește la nesfârșit, dar nici nu scade peste tot.

Exemplu rezolvat. În câți ani s-a dublat populația lumii de la 1 la 2 miliarde și de la 4 la 8 miliarde?

1. De la 1 miliard (1804) la 2 miliarde (1927): $1927-1804=123$ de ani.
2. De la 4 miliarde (1974) la 8 miliarde (2022): $2022-1974=48$ de ani.
3. A doua dublare a durat de peste două ori mai puțin, deci creșterea a fost mult mai rapidă.

Modificarea populației într-un interval este nașteri − decese + imigrări − emigrări. Prima diferență este bilanțul natural, a doua soldul migratoriu. O țară poate avea mai multe decese decât nașteri și totuși să crească dacă primește suficienți migranți. Seria de recensăminte nu este identică cu populația estimată la mijlocul fiecărui an: trebuie precizată data și definiția. În Africa subsahariană, natalitatea mai ridicată și structura tânără susțin creșterea; în Europa, îmbătrânirea și fertilitatea redusă frânează sporul natural.

Modelul tranziției demografice descrie patru stadii. În primul, natalitatea și mortalitatea sunt ridicate, iar populația crește puțin. În al doilea, mortalitatea scade, dar natalitatea rămâne ridicată, deci populația crește rapid. În al treilea, natalitatea scade și creșterea încetinește. În al patrulea, natalitatea și mortalitatea sunt scăzute, iar populația se stabilizează sau scade. Țările europene se află în ultimul stadiu, iar multe țări africane în al doilea sau al treilea. Fertilitatea de înlocuire este de aproximativ 2,1 copii pe femeie: sub acest prag, fără migrație, populația tinde să scadă.

Un instrument util este regula lui 70: timpul de dublare, în ani, este aproximativ 70 împărțit la rata anuală de creștere exprimată în procente. Statele nu cresc la fel: India a depășit China ca număr de locuitori în 2023, potrivit ONU, iar în multe state europene numărul locuitorilor scade. Aceste diferențe regionale se văd pe hărți ale ratei de creștere, nu în totalul mondial.

Pentru a compara țări, se folosesc rate anuale de creștere, nu doar totaluri, pentru că un stat mare poate avea o creștere lentă, iar un stat mic una rapidă.

Exemplu analizat. România avea 20 121 641 locuitori la RPL 2011 și 19 053 815 la RPL 2021. Diferența este −1 067 826 persoane între cele două recensăminte. Ea nu poate fi atribuită numai emigrării: include și nașteri, decese, mișcări de revenire și diferențe de înregistrare. Cifrele compară două momente de recensământ, nu un bilanț anual.

Exemplu rezolvat 1 — dublările populației lumii. Intervalele sunt $1927-1804=123$ de ani (1→2 miliarde), $1974-1927=47$ de ani (2→4 miliarde) și $2022-1974=48$ de ani (4→8 miliarde). Faptul că ultimele două sunt aproape egale arată că ritmul s-a stabilizat.

Exemplu rezolvat 2 — scăderea României între recensăminte. Variația este $19053815-20121641=-1067826$, adică $-1067826/20121641\approx -0,053$, deci aproximativ $-5,3\%$ în zece ani. Rata medie anuală este de aproximativ $-0,53\%$ pe an.

Exemplu rezolvat 3 — timpul de dublare. Dacă o populație crește cu 2% pe an, se dublează în aproximativ $70/2=35$ de ani. Dacă ritmul este de 1% pe an, dublarea durează aproximativ $70/1=70$ de ani. Rata de creștere de 2% pe an este tipică pentru stadiul al doilea al tranziției demografice.

Greșeli frecvente

• Greșit: Populația scade numai prin emigrări.
  Corect: Decesele și nașterile contează în același bilanț.
• Greșit: 8 miliarde este o valoare exactă pentru orice an.
  Corect: A fost pragul atins în 2022.
• Greșit: Populația lumii scade în prezent.
  Corect: Încă crește, de la 8 miliarde în 2022 la aproximativ 8,2 miliarde în 2025, dar mai lent.

Înainte și după