Apele continentale

Apele continentale sunt apele aflate pe uscat sau dedesubtul lui. În ele intră râurile, lacurile, apele subterane, ghețarii, zăpada și apa din zonele umede. Un râu curge într-o albie; un lac ocupă o adâncitură; apa subterană se află în porii și fisurile rocilor. Ghețarul este apă în stare solidă care se mișcă încet pe uscat. Formele sunt legate: un râu poate primi apă din ploaie, din topirea zăpezii și din izvoare.

În România, Dunărea și afluenții ei transportă apă spre Marea Neagră. Lacul Sfânta Ana este într-un crater vulcanic, iar Lacul Bucura într-o căldare glaciară. Un lac de acumulare precum Vidraru este făcut prin baraj. Apele subterane ies la suprafață prin izvoare și pot alimenta pâraie chiar și când nu plouă.

Apa nu rămâne mereu în aceeași formă sau în același loc. Ea se evaporă din mări și lacuri, se adună în nori, cade ca ploaie sau zăpadă, se infiltrează ori curge la suprafață. Acesta este circuitul apei. Dacă într-o regiune plouă puțin mult timp, nivelul râurilor și al lacurilor poate scădea; dacă apa este poluată, folosirea ei devine mai dificilă. Din toată apa Pământului, doar o mică parte este dulce și numai o parte din aceasta se află în râuri și lacuri: cea mai mare cantitate este înghețată în ghețari și calote.

Lacurile pot fi naturale sau făcute de om și au forme și origini diferite, de la craterul unui vulcan stins la o vale închisă de un baraj.

Exemplu rezolvat. Cum se deosebește apa subterană de un râu?

1. Râul curge la suprafață, într-o albie vizibilă, și îl poți vedea.
2. Apa subterană se află în pori și fisuri ale rocilor și iese la suprafață prin izvoare sau fântâni.
3. Un izvor este locul unde apa subterană ajunge la suprafață și poate forma începutul unui pârâu: cele două forme fac parte din același circuit.

Apele continentale se clasifică după poziție în ape de suprafață și ape subterane, iar după stare în lichide și solide. Râurile și lacurile nu sunt rezerve separate de apa din sol: infiltrația poate alimenta un acvifer, iar acesta poate întreține curgerea de bază a unui râu. Zăpada din munți stochează temporar apa iernii și o eliberează la topire. Zonele umede, precum Delta Dunării, rețin apa și o eliberează lent, ceea ce atenuează efectul inundațiilor. O parte din apa râului ajunge în mare; altă parte se evaporă sau este folosită de plante și oameni. Folosințele principale ale apei dulci sunt alimentarea cu apă potabilă, irigațiile, industria, producerea energiei și transportul pe apă.

Distribuția apei pe Terra arată cât de rară este apa dulce accesibilă. Potrivit USGS, apa totală este de aproximativ 1 386 de milioane km³; oceanele conțin 96,5%. Din apa dulce (aproximativ 2,5% din total), 68,7% este înghețată în calote și ghețari, 30,1% este apă subterană dulce, iar lacurile și râurile conțin împreună doar o fracțiune de procent.

Lacurile se clasifică după originea cuvetei: glaciare (Lacul Bucura din Retezat), vulcanice (Lacul Sfânta Ana), carstice, tectonice, de meandru sau de acumulare, create de om prin baraje. Apele subterane se împart în freatice, aflate aproape de suprafață și alimentate direct din ploi, și de adâncime, protejate de straturi impermeabile; de acestea depinde alimentarea cu apă potabilă a multor localități.

Exemplu real analizat. În bazinul Argeșului, apa din ploi și zăpezi se adună în afluenți, trece prin Lacul Vidraru și continuă pe râu. Potrivit Hidroelectrica, barajul are 166,6 m înălțime, iar acumularea are un volum de 465 milioane m³. Volumul este capacitatea lacului, nu cantitatea de apă care trece anual prin râu. Barajul schimbă momentul scurgerii în aval, dar nu întrerupe circuitul apei; într-o secetă prelungită, stocul din lac poate scădea.

Exemplu rezolvat 1 — apa din râuri. Râurile conțin aproximativ $2120$ km³, iar apa înghețată din calote și ghețari aproximativ $24\cdot 10^6$ km³. Raportul este $24\cdot 10^6/2120\approx 11300$: în ghețari se află de peste 11 000 de ori mai multă apă decât în toate râurile Pământului luate la un loc, în același moment. Râurile par bogate pentru că apa lor se reînnoiește rapid, nu pentru că ar conține o rezervă mare.

Exemplu rezolvat 2 — capacitatea lacului Vidraru. Volumul de $465$ milioane m³ înseamnă $0,465$ km³. Dacă ar fi umplut cu apa unui debit constant de $20$ m³/s, lacul s-ar umple în $465\cdot 10^6/20=2,3\cdot 10^7$ s, adică aproximativ $269$ de zile ($2,3\cdot 10^7/86400$). Exercițiul arată că un lac mare stochează apa mai multe luni, de aceea poate regla scurgerea în aval.

Greșeli frecvente

• Greșit: Apa subterană se află în râuri sub pământ, cu maluri și albie ca la suprafață.
  Corect: De regulă circulă prin pori și fisuri ale rocilor.
• Greșit: Ghețarii nu fac parte din apele continentale.
  Corect: Sunt apă de pe uscat în stare solidă.
• Greșit: Lacurile de acumulare sunt toate naturale.
  Corect: Sunt create prin baraje.
• Greșit: Cea mai mare parte a apei dulci de pe Pământ se află în râuri și lacuri.
  Corect: Cea mai mare parte este înghețată în calote și ghețari, iar apoi vine apa subterană.

Înainte și după