Planul locuinței și al localității

Un plan arată de sus un spațiu mic, precum o cameră, o școală sau centrul unei localități. Pe planul unei camere, pereții sunt linii, iar mesele și dulapurile sunt forme simple. Pe planul unei localități, străzile sunt linii, clădirile ocupă suprafețe, iar unele locuri primesc semne convenționale. Legenda arată ce înseamnă semnele; săgeata nordului arată cum este orientat planul.

Un plan nu poate avea mărimea reală a orașului. Scara spune cât s-au micșorat distanțele. La 1:10 000, 1 cm pe plan înseamnă 100 m pe teren. Dacă strada dintre școală și parc măsoară 4 cm pe plan, lungimea reprezentată este de 400 m; dacă strada face ocoluri, măsori fiecare segment al traseului. Când citești un plan, caută întâi numele locului, apoi legenda, nordul și scara.

Planul locuinței și planul localității folosesc aceeași idee: poziția trebuie păstrată. O stradă desenată la estul pieței trebuie să fie la est și pe teren, indiferent de felul în care ții foaia.

Pe planul unei localități cauți străzile, piețele, parcurile și clădirile importante, ca școala, spitalul, primăria și biserica. Dacă ai o rețea de pătrate cu litere pe margine și numere sus, găsești un loc spunând, de exemplu, „B3”: literele de pe margine dau rândul B, iar numerele de sus dau coloana 3; locul se află unde se întâlnesc ele. Un plan bun are un titlu, o legendă, o scară și săgeata nordului. Dacă una dintre ele lipsește, citești planul cu mai multă atenție.

Deosebește planul de hartă: planul arată un spațiu mic, foarte detaliat, de exemplu o stradă sau un cartier, iar harta arată un spațiu mai mare, cu mai puține detalii. Pe planul unei localități poți găsi chiar și numărul unei case.

Planul este o reprezentare la scară mare a unei suprafețe restrânse. Într-un plan al localității se disting rețeaua stradală, parcelele, clădirile, cursurile de apă și spațiile verzi. Semnele pot fi punctuale (o stație), liniare (un drum) sau areale (un parc); elementele reale prea mici pentru scară sunt simbolizate, nu desenate la dimensiunea lor.

Scara unui plan poate fi numerică (1:5 000), grafică (o riglă desenată pe plan) sau în cuvinte („1 cm = 50 m”). Cu cât numitorul este mai mic, cu atât scara este mai mare și planul mai detaliat: o scară de 1:1 000 arată fiecare clădire, una de 1:25 000 numai ansamblul unei localități. Pentru a afla lungimea reală pe teren se înmulțește lungimea de pe plan cu numitorul scării și se transformă în unități potrivite. Suprafețele se calculează cu pătratul scării.

Planurile se folosesc la orientare, la planificarea orașelor (unde se construiesc case, școli, spații verzi), la evidența proprietăților în cadastru și în turism. Planurile digitale, cu straturi, permit afișarea sau ascunderea unor elemente.

Planurile orașelor mari au un index al numelor străzilor, care trimite la un pătrat al rețelei, de exemplu „B3”; așa găsești rapid o adresă. În vremea noastră, planurile digitale de pe telefon folosesc sateliți pentru a arăta pe plan locul în care te afli.

Planul orașului. Forma rețelei stradale arată cum s-a dezvoltat un oraș. În planul radial-concentric, străzi radiale pornesc din centru și sunt legate de bulevarde circulare: așa se vede și planul Bucureștiului, în imaginea ESA indicată la surse. În planul ortogonal (în grilă), străzile se intersectează în unghi drept, ca în Manhattan, din New York. În centrele medievale ale orașelor europene, străzile au traseu neregulat, adaptat reliefului. Planul orașului mai arată zonele funcționale: centrul civic (primăria, piața, instituțiile), cartierele de locuit, zonele industriale și spațiile verzi. Orașele care cresc rapid își extind periferia după alt plan decât centrul vechi.

Exemplu analizat — planurile cadastrale OCPI Brașov. Oficiul publică și planuri la scara 1:5 000. La această scară, 1 cm pe plan reprezintă 50 m pe teren. Pentru un traseu care măsoară 2 cm pe plan, distanța calculată este $2\cdot 50=100$ m; un traseu din segmente de 2 și 3 cm reprezintă 250 m. Lungimile desenate aici sunt un exercițiu de calcul la scara unui tip de plan real, nu distanțe atribuite unor străzi anume. Planul cadastral ajută la identificarea parcelelor, pe când un plan turistic pune în prim-plan străzile și obiectivele vizitate.

Exemplu rezolvat 1 — de la plan la teren. Pe un plan la scara 1:25 000, o stradă măsoară 4 cm. Lungimea reală este $4\cdot 25000=100000$ cm, adică 1 000 m = 1 km. La scara 1:5 000, aceeași lungime de 4 cm ar reprezenta $4\cdot 5000=20000$ cm = 200 m: cu cât scara este mai mare, cu atât aceeași lungime de pe plan reprezintă o distanță mai mică pe teren.

Exemplu rezolvat 2 — suprafața unei parcele. O parcelă are pe un plan la scara 1:5 000 dimensiunile de 4 cm și 2 cm. În realitate ea măsoară $4\cdot 50=200$ m și $2\cdot 50=100$ m, adică $200\cdot 100=20000$ m² = 2 ha. Verificare: 1 cm² de pe plan reprezintă $50\cdot 50=2500$ m², iar aria de pe plan este $4\cdot 2=8$ cm², deci $8\cdot 2500=20000$ m².

Planul locuinței și al localității: fișe de lucru de tipărit

Două fișe de geografie pentru clasa a IV-a, legate de lecția „Planul locuinței și al localității”. Prima fixează reperele, iar a doua le folosește în situații noi. Fiecare fișă include cheia răspunsurilor.

• 

  Planul locuinței și al localității: repere

  Deschide fișa
• 

  Planul locuinței și al localității: aplicații

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: Semnele convenționale au același sens pe orice plan.
  Corect: Sensul fiecărui simbol se citește în legenda planului.
• Greșit: 1 cm pe plan reprezintă 1 cm pe teren.
  Corect: Scara arată de câte ori a fost micșorat spațiul.
• Greșit: Un plan la scara 1:1 000 acoperă o suprafață mai mare decât unul la scara 1:25 000 de aceeași dimensiune.
  Corect: La scara 1:1 000 se vede o suprafață mai mică, dar mai detaliat.

Înainte și după