Componentele mediului

Mediul geografic este alcătuit din aer, apă, relief și roci, sol, viețuitoare și activitățile oamenilor. Aceste componente se influențează: ploaia erodează versanții, solul hrănește plantele, iar pădurile modifică scurgerea apei. Un sat sau un oraș este tot parte a mediului geografic, deoarece oamenii folosesc și transformă spațiul.

În Delta Dunării, apa fluviului, sedimentele, stuful, peștii, păsările și așezările pescarilor formează un ansamblu. Dacă se schimbă nivelul apei, efectele pot ajunge la plante, animale și oameni.

Într-o pădure, clima aduce ploaie, roca dă material pentru sol, arborii țin o parte din apă, iar animalele folosesc plantele și adăpostul. Dacă oamenii taie toți arborii de pe un versant, apa ploii poate curge mai repede și poate lua solul cu ea. Într-un oraș, clădirile și drumurile sunt componente umane, dar aerul, apa și vremea nu dispar. Aceleași componente pot forma peisaje foarte diferite, deoarece se combină în moduri diferite. A observa o singură componentă nu este suficient pentru a explica schimbarea întregului loc.

Natura terestră se grupează în patru geosfere: atmosfera (învelișul de aer), hidrosfera (apele Terrei), litosfera (scoarța și roca de la suprafață) și biosfera (totalitatea viețuitoarelor).

Mediul poate fi privit ca un sistem: fiecare componentă primește ceva de la celelalte și le dă ceva în schimb. Apa de ploaie intră în sol, solul hrănește plantele, plantele sunt hrană pentru animale, iar resturile lor se întorc în sol. Dacă o verigă se rupe, efectele se văd mai departe, adesea în alt loc și la alt moment.

Oamenii pot proteja mediul planificând folosirea terenurilor: se păstrează pădurile pe versanți și zonele umede din lunci, iar construcțiile se așază pe terenuri sigure.

Exemplu rezolvat. Ce se întâmplă dacă se taie pădurea de pe un versant?

1. Fără frunziș, ploaia cade direct pe sol și nu mai este oprită de arbori.
2. Fără rădăcini, solul se spală mai ușor, iar apa se scurge repede la vale.
3. Râul de la baza versantului primește brusc mai multă apă și poate produce viituri, iar solul fertil se pierde. O schimbare într-o componentă se transmite celorlalte.

Componentele abiotice sunt elementele nevii, precum aerul, apa, roca și relieful; cele biotice sunt organismele. Componenta antropică include așezările, drumurile, agricultura și celelalte acțiuni umane. Limitele dintre componente sunt utile pentru studiu, dar în realitate interacțiunile sunt continue. De pildă, precipitația din atmosferă ajunge în sol, se infiltrează în roci sau curge spre râu; plantele folosesc apa și protejează solul, iar oamenii pot construi un baraj care schimbă debitul. Mediul poate fi puțin transformat ori puternic antropizat.

Mediul geografic este un sistem deschis: primește energie de la Soare și materie din alte regiuni și le dă mai departe. Componentele sunt legate prin fluxuri de energie, apă, nutrienți și sedimente. Relieful influențează clima locală (altitudine, expunere), clima influențează apele și solurile, solurile susțin vegetația, iar omul folosește toate componentele și le schimbă. O transformare poate declanșa reacții în lanț: construirea unui baraj schimbă regimul râului, depunerea sedimentelor, pescuitul și chiar clima locală prin evaporare. Evaluarea impactului activităților asupra mediului studiază aceste legături înainte de realizarea unui proiect.

Fiecare componentă are o scară de timp proprie: vremea se schimbă în ore, vegetația în ani, solul în sute de ani, iar relieful în milioane de ani. O intervenție umană poate scurta aceste intervale: o pădure tăiată în câteva zile se reface în zeci de ani, iar un sol erodat nu se reface în viața unui om. De aceea planificarea folosirii terenurilor ține seama de ritmul în care fiecare componentă se poate regenera și de efectele pe termen lung ale deciziilor.

Exemplu analizat. În Valea Prahovei, munții oferă relief abrupt și păduri, Prahova drenează apa, iar localitățile și șoseaua urmăresc valea. Defrișarea pe un versant poate crește scurgerea și riscul de eroziune; un drum nou poate fragmenta habitatul. Componenta umană beneficiază de relief pentru turism, dar depinde și de protejarea versanților și a apei. Fiecare element explică o parte din peisajul observat.

Exemplu rezolvat 1 — bilanțul apei într-un bazin. Într-un bazin cu suprafața de 1 000 km², precipitațiile sunt 600 mm pe an, iar evapotranspirația 400 mm. Scurgerea este restul: $600-400=200$ mm, adică $0,2\text{m}\cdot 10^9{\text{m}}^2=2\cdot 10^8$ m³ de apă pe an. Dacă bazinul este defrișat și evapotranspirația scade la 300 mm, scurgerea crește la 300 mm, adică cu 50%.

Exemplu rezolvat 2 — efectul asfaltului. La o ploaie de 20 mm pe un hectar (10 000 m²), volumul de apă este $0,02\cdot 10000=200$ m³. Pe o pădure se scurge aproximativ 20% din el (coeficient orientativ 0,2), adică 40 m³, iar pe asfalt aproximativ 85% (coeficient orientativ 0,85), adică 170 m³. Orașul pavat trimite spre canalizare și râuri de patru ori și un sfert mai multă apă ($170/40=4,25$), de aceea riscul de inundații urbane crește.

Greșeli frecvente

• Greșit: Mediul înseamnă numai păduri și animale.
  Corect: Include și aer, apă, relief, sol și activități umane.
• Greșit: Componentele pot fi schimbate fără efecte asupra celorlalte.
  Corect: Ele sunt legate prin procese reale.
• Greșit: Omul nu face parte din mediu, ci îl vede din exterior.
  Corect: Oamenii și activitățile lor sunt o componentă a mediului geografic și îl schimbă în mod continuu.

Înainte și după