Factorii geoecologici

Factorii geoecologici sunt condițiile care influențează viața și aspectul unui loc: lumina, căldura, apa, aerul, relieful și solul. Ei lucrează împreună. O plantă nu se dezvoltă bine numai pentru că are lumină; are nevoie și de apă și de un sol potrivit. În Dobrogea, uscăciunea favorizează plante rezistente la lipsa apei; în Carpați, frigul crește odată cu altitudinea și vegetația se schimbă pe etaje.

Oamenii pot schimba aceste condiții prin irigații, defrișări, construcții și protejarea pădurilor. Dacă într-un loc apa devine puțină, ea poate fi factorul limitativ pentru plante și animale.

Un factor devine limitativ când este cel mai puțin disponibil pentru viețuitoare: într-un deșert apa, la munte temperatura, într-o pădure deasă lumina de la sol. Fiecare specie are o limită inferioară și una superioară pentru fiecare factor, iar între ele există un interval optim în care crește cel mai bine.

Factorii abiotici includ: climatici (radiație, temperatură, precipitații, vânt), edafici (textură, humus și reacția solului), orografici (altitudine, pantă, expoziție) și hidrologici (râuri, lacuri, ape subterane). Factorii biotici sunt organismele și relațiile dintre ele; factorii antropici sunt activitățile umane care modifică mediul. Această clasificare nu înseamnă că fiecare grupă funcționează separat.

Lanțul de interdependențe poate fi urmărit astfel: relieful modifică temperatura și precipitațiile; clima controlează alimentarea apelor; apele și clima influențează vegetația; resturile vegetale și apa contribuie la formarea solului. Apoi solul susține vegetația, iar pădurea reduce eroziunea: există și legături în sens invers. În stepă, deficitul de apă limitează creșterea pădurii; în tundră sau pe creste, temperatura joasă este mai importantă.

Două reguli explică rolul factorilor. Legea minimului (Liebig) arată că dezvoltarea unui organism este limitată de factorul aflat în cantitatea cea mai mică în raport cu nevoile lui. Legea toleranței (Shelford) arată că fiecare specie are față de fiecare factor o limită minimă, un optim și o limită maximă. Speciile cu toleranță largă se numesc euriece (de exemplu lupul sau vulpea), iar cele cu toleranță îngustă stenoece (de exemplu floarea-de-colț). Aceste noțiuni permit să explicăm de ce unele specii sunt răspândite larg, iar altele numai în anumite habitate.

Exemplu real analizat — Retezat. Administrația parcului indică limita superioară obișnuită a pădurii în jur de 1 800 m. Deasupra ei, temperatura mai mică și sezonul de vegetație mai scurt favorizează jnepenișul și pajiștile alpine, nu pădurea compactă. Pe un versant adăpostit limita se poate abate de la medie; expoziția, vântul și intervenția omului explică diferențe locale. Valoarea de 1 800 m nu este o linie identică pe toți munții României.

Exemplu rezolvat 1 — factor limitativ. O cultură de grâu primește suficientă lumină și căldură, dar numai 300 mm de apă pe an, iar nevoia ei este de aproximativ 450 mm. Apa este factorul limitativ: recolta este limitată de lipsa apei, chiar dacă celelalte condiții sunt bune. Irigarea sau alegerea unui soi rezistent la secetă schimbă situația.

Exemplu rezolvat 2 — toleranța a două specii. O specie suportă temperaturi între 5 și 35 °C, cu optim la 20 °C; intervalul ei de toleranță este $35-5=30$ °C (euriecă). O alta suportă numai între 18 și 22 °C, deci un interval de $22-18=4$ °C (stenoecă). Prima trăiește pe suprafețe întinse și în ani variabili; a doua dispare repede dacă temperatura se abate puțin.

Exemplu rezolvat 3 — urcarea de la limita pădurii. Limita superioară a pădurii din Retezat este în jur de 1 800 m, iar Vârful Peleaga are 2 509 m. Diferența este $2509-1800=709$ m, iar scăderea de temperatură estimată cu 0,6 °C la 100 m este $709/100\cdot 0,6\approx 4,3$ °C. De aceea, deasupra limitei pădurii cresc numai jnepeni și pajiști alpine.

Greșeli frecvente

• Greșit: Numai temperatura decide unde trăiește o specie.
  Corect: Apa, solul și alți factori contează împreună.
• Greșit: Plantele doar suportă mediul, fără să îl schimbe.
  Corect: Participă la formarea solului și protejează terenul.
• Greșit: Toate speciile suportă aceleași variații ale factorilor mediului.
  Corect: Fiecare specie are un interval propriu de toleranță; unele suportă variații largi, altele foarte mici.

Înainte și după