Biodiversitate și conservare

Biodiversitatea este varietatea vieții: gene, specii și ecosisteme. Ea oferă hrană, polenizare, soluri vii și alte condiții necesare oamenilor. Distrugerea habitatelor, poluarea, exploatarea excesivă și speciile invazive o pot reduce. În România sunt protejate locuri precum Rezervația Biosferei Delta Dunării și Parcul Național Retezat, primul parc național al țării, înființat în 1935.

Pelicanul este legat de zonele umede ale Deltei, capra neagră de munți, iar floarea-de-colț de habitate stâncoase. Ocrotirea unei specii presupune și păstrarea locurilor unde se hrănește și se reproduce.

Există mai multe feluri de locuri protejate: rezervații ale biosferei, parcuri naționale, parcuri naturale și rezervații științifice. Rețeaua europeană Natura 2000 apără habitate și specii de interes comun. Protejarea înseamnă și păstrarea legăturilor dintre locuri: un animal care se deplasează are nevoie de treceri sigure între păduri, nu doar de un petic izolat. În Deltă, apa curată și stufărișurile sunt importante pentru pelicani; în munți, pădurile și stâncăriile susțin alte specii.

Biodiversitatea se vede la trei niveluri. Diversitatea genetică înseamnă deosebirile dintre indivizii aceleiași specii, de pildă soiurile de mere sau rasele de oi. Diversitatea speciilor este numărul și varietatea speciilor dintr-un loc. Diversitatea ecosistemelor înseamnă pădurile, pajiștile, apele și mlaștinile dintr-o regiune. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică speciile în categorii de risc, de la „preocupare minimă” la „vulnerabil”, „periclitat”, „critic periclitat” și „dispărut”. Ocrotirea trebuie să înceapă înainte ca o specie să ajungă în categoriile cele mai grave, deoarece o specie dispărută nu mai poate fi readusă.

Fiecare om poate ajuta: nu rupe plante rare, nu lăsa deșeuri în natură și respectă potecile marcate din parcuri.

Exemplu rezolvat. Câți ani au trecut de la înființarea primului parc național din România, Retezat (1935), până în 2026?

1. Anul înființării este 1935.
2. Scazi: $2026-1935=91$.
3. Au trecut 91 de ani, deci protecția naturii în România are o tradiție lungă, iar parcurile se actualizează în timp.

Ariile protejate din România includ parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații științifice, monumente ale naturii și rezervații ale biosferei. Rețeaua europeană Natura 2000 include situri pentru habitate și arii de protecție specială a păsărilor; ea nu interzice automat orice activitate umană, ci cere evitarea deteriorării habitatelor și speciilor vizate. Coridoarele ecologice leagă habitate separate și permit mișcarea animalelor. Protecția poate cuprinde limitarea vânătorii ori pescuitului, refacerea zonelor umede și controlul poluării.

Cauzele pierderii de biodiversitate se grupează în cinci mari categorii: schimbarea folosirii terenului (defrișări, drenări, extinderea orașelor), exploatarea directă (vânat, pescuit, colectare), schimbările climatice, poluarea și speciile invazive. Ele acționează adesea împreună. Măsurile de conservare pot fi in situ, adică în habitatul natural (arii protejate, coridoare), sau ex situ, adică în afara lui (grădini zoologice, băncile de gene și de semințe). În UE, directivele Habitate și Păsări stau la baza rețelei Natura 2000; România a desemnat situri separate pentru habitate și pentru păsări, iar planurile de management precizează ce activități se pot desfășura.

Bogăția de specii și distribuția echilibrată a indivizilor sunt aspecte diferite. Bogăția este numărul de specii; echitabilitatea arată dacă indivizii sunt repartizați egal între ele. O pajiște cu multe specii, dar în care una singură acoperă aproape tot terenul, are biodiversitate mai săracă decât una în care speciile sunt repartizate mai uniform.

Exemplu analizat. În Delta Dunării, stufărișurile, lacurile și grindurile oferă locuri diferite pentru pelicani și alte păsări. Dacă un lac este izolat de canale și se degradează calitatea apei, hrana păsărilor se poate reduce. Restaurarea circulației apei și controlul poluării protejează habitatul, nu doar indivizii unei specii. Delta este rezervație a biosferei și sit UNESCO; Retezatul este parc național și are situri Natura 2000, categorii cu scopuri și reguli diferite.

Exemplu rezolvat 1 — bogăție și echitabilitate. Două parcele au câte 100 de indivizi și câte 4 specii. În parcela A fiecare specie are 25 de indivizi, adică 25% din total. În parcela B o specie are 97 de indivizi (97%), iar celelalte trei câte unul (1%). Bogăția este aceeași (4 specii), dar parcela A este mult mai echilibrată, iar B depinde aproape complet de o singură specie, deci este mai vulnerabilă la o boală sau la schimbarea habitatului.

Exemplu rezolvat 2 — alegerea tipului de arie protejată. Dacă scopul este protejarea unei păduri vechi, cu vizitatori puțini și cercetare științifică, se alege o rezervație științifică sau o zonă de protecție strictă dintr-un parc național. Dacă scopul este conservarea unui peisaj în care continuă păstoritul tradițional, un parc natural este mai potrivit. Pentru un teritoriu foarte întins, cu zone strict protejate, dar și cu comunități locale, se folosește rezervația biosferei, ca în Delta Dunării.

Greșeli frecvente

• Greșit: Biodiversitate înseamnă numai numărul de specii.
  Corect: Include și varietatea genetică și a ecosistemelor.
• Greșit: O specie este protejată suficient dacă nu este vânată.
  Corect: Are nevoie și de habitat funcțional.
• Greșit: Dacă o specie dispare dintr-o regiune, o putem aduce înapoi când vrem, fără alte consecințe.
  Corect: Dispariția unei specii este definitivă, iar legăturile din lanțul trofic se schimbă.

Înainte și după