Zonele și tipurile de climă

Pământul are zona caldă, zonele temperate și zonele reci. Zona caldă se află între cele două tropice, la aproximativ 23°27′ latitudine nordică și sudică. Spre poli urmează zonele temperate, între 23°27′ și 66°33′ latitudine, apoi cele reci, între cercurile polare și poli. Limitele de pe hartă sunt orientative pentru climă: munții și oceanele schimbă condițiile locale.

În zona caldă întâlnim climat ecuatorial, cu temperaturi ridicate și ploi bogate tot anul, subecuatorial, cu sezon ploios și sezon secetos, tropical umed și tropical arid, cu deșerturi precum Sahara. În zona temperată se disting climatul mediteranean cu veri secetoase, oceanic cu precipitații în toate anotimpurile, de tranziție și continental, cu diferențe mai mari între vară și iarnă. Spre poli apar climatul subpolar și cel polar, cu temperaturi scăzute.

Climatul montan se întâlnește la altitudini mari în mai multe zone de latitudine. Când urci, temperatura scade, iar felul precipitațiilor se schimbă. România se află în zona temperată, dar Carpații au etaje climatice montane. Un punct de pe hartă nu se clasifică numai după paralela pe care se află: contează și altitudinea, vecinătatea mării și circulația aerului.

Exemplu rezolvat. În ce zonă termică se află Cairo, la 30° latitudine nordică, și ce tip de climă ne așteptăm să aibă?

1. Tropicul Racului este la 23°27′ N, iar Cercul polar de nord la 66°33′ N.
2. Cairo, la 30° N, se află la nord de tropic și la sud de cercul polar, deci în zona temperată.
3. Totuși, ținutul din jurul Cairo este aproape de Sahara, iar precipitațiile sunt foarte rare: clima este deșertică. Zona termică și tipul de climă nu coincid întotdeauna.

Zonele termice se deosebesc și prin lungimea zilei și a nopții. Între tropice, Soarele ajunge de două ori pe an la zenit, iar diferențele dintre anotimpuri sunt mici; în zonele reci, vara are zile foarte lungi, iar iarna nopți foarte lungi.

Tipurile de climă se recunosc după regimul anual al temperaturilor și precipitațiilor, nu după o singură valoare. În clasificarea Köppen–Geiger, folosită pe scară largă, grupa A (tropicală) are toate lunile cu temperatura medie de cel puțin 18 °C; grupa B (aridă) este definită de deficitul de precipitații; grupa C (temperată) are luna cea mai rece între −3 și 18 °C; grupa D (continentală) are luna cea mai rece sub −3 °C și luna cea mai caldă peste 10 °C; grupa E (polară) are luna cea mai caldă sub 10 °C. La Ecuator, amplitudinea termică anuală este mică și precipitațiile sunt frecvente; în climatul tropical arid, deficitul de apă este trăsătura definitorie. Pe coastele vestice ale zonei temperate, influența oceanului reduce contrastul sezonier. În interiorul continentelor, clima continentală aduce veri calde și ierni reci. În climatul mediteranean, maximul precipitațiilor este în sezonul rece.

Datele din stații arată mărimea contrastelor. Pentru Manaus (Brazilia), NASA indică 27–28 °C în toate lunile și 2 323 mm ploaie pe an în seria 1970–2000: acesta este un exemplu ecuatorial. USGS folosește pragul de sub 250 mm/an pentru ariditate. La Moscova, media 1991–2020 a fost −6,2 °C în ianuarie și 19,7 °C în iulie, adică o amplitudine de 25,9 °C, caracteristică influenței continentale. Acestea sunt exemple de stații și praguri, nu medii ale întregilor zone climatice.

Exemplu rezolvat 1 — încadrarea după temperatură. La Moscova luna cea mai rece (−6,2 °C) este sub −3 °C, iar cea mai caldă (19,7 °C) este peste 10 °C. Conform pragurilor de mai sus, clima aparține grupei D, continentală. La Manaus toate lunile sunt peste 18 °C, deci grupa A.

Exemplu rezolvat 2 — comparația precipitațiilor. Manaus primește 2 323 mm pe an, iar pragul de ariditate folosit de USGS este de 250 mm: $2323/250\approx 9,3$, deci Manaus primește de peste 9 ori mai multă apă decât limita deșertului. Aceste cifre arată cât de mult diferă regimul hidric între zona ecuatorială și cea aridă.

Exemplu real analizat. Roma și Londra se află amândouă în zona temperată. Roma are veri mai secetoase, trăsătură mediteraneană; Londra primește influența Atlanticului, iar ploaia se poate produce în toate anotimpurile. Moscova este mai continentală, cu un contrast mai mare între iarnă și vară. Astfel, aceeași zonă de latitudine cuprinde mai multe tipuri de climă.

Clima unui loc se citește și din regimul zilnic și anual al vântului, al nebulozității și al umezelii, nu doar din temperatură și precipitații. În zona intertropicală, convergența vânturilor alizee produce ploi abundente aproape de Ecuator, iar în jurul tropicelor aerul coboară, se încălzește și se usucă, ceea ce explică deșerturile Sahara și Arabiei.

Greșeli frecvente

• Greșit: Zona caldă se întinde până la poli.
  Corect: Se află între tropice.
• Greșit: Climatul mediteranean are vara sezonul ploios principal.
  Corect: Vara este secetoasă, iar precipitațiile sunt mai importante în sezonul rece.
• Greșit: Munții au obligatoriu același climat cu câmpia de la poale.
  Corect: Altitudinea formează etaje climatice.
• Greșit: Zonele termice și tipurile de climă sunt același lucru.
  Corect: Zona termică depinde de latitudine; tipul de climă depinde și de ocean, relief și circulația aerului.

Înainte și după