Relatare, discurs indirect liber și sinteză

Distingi vocea naratorului de gândul personajului și sintetizezi un raport fără a falsifica baza numerică.

Un gând sau o vorbă poate fi redată în trei feluri. În discursul direct apar ghilimele și verbul de declarație: « Nora pensa : “Pourquoi sont-ils déjà partis ?” ». În discursul indirect verbul introduce o subordonată, iar timpul și persoana se schimbă: « Nora se demanda pourquoi ils étaient déjà partis » (Nora se întrebă de ce plecaseră deja). Discursul indirect liber păstrează schimbarea de timp și de persoană, dar renunță la verbul introductiv și la conjuncție: « Nora regarda la salle vide. Pourquoi étaient-ils déjà partis ? ». Întrebarea își păstrează inversiunea și semnul întrebării, deci cititorul aude gândul personajului prin vocea naratorului. Transformările sunt cele ale discursului indirect: prezentul devine imparfait (« elle est fatiguée » → « elle était fatiguée »), perfectul compus devine mai-mult-ca-perfect, viitorul devine condițional prezent (« je partirai » → « elle partirait »), iar persoana I devine a III-a. Indicatorii de timp și de loc se schimbă și ei: « demain » → « le lendemain » (a doua zi), « hier » → « la veille » (cu o zi înainte), « aujourd’hui » → « ce jour-là » (în ziua aceea), « ici » → « là » (acolo), « maintenant » → « alors » (atunci). Dacă relatarea se face în aceeași zi sau data rămâne valabilă, indicatorul se păstrează: « Elle a dit qu’elle viendrait demain ».

Naratorul nu garantează că evaluările personajului sunt adevărate: « Quelle indifférence ! » este părerea Norei, nu o constatare a autorului. Într-un raport, procedezi invers: separi faptele măsurate, mărturiile și recomandările și precizezi baza fiecărui număr. Un citat se reformulează fără să i se schimbe sensul sau autorul: « Selon Mme Durand, le projet a besoin de plus de temps » păstrează sursa, pe când „proiectul are nevoie de timp” fără sursă transformă o opinie într-un fapt.

Pentru a recunoaște discursul indirect liber, pune pe rând trei întrebări. Există un verb de declarație sau de gândire urmat de « que » ? Dacă nu, dar fraza reproduce o întrebare, o exclamație sau o convingere a personajului, e un indiciu. Timpul verbelor este cel al povestirii (imparfait, mai-mult-ca-perfect, condițional), nu prezentul vorbirii directe ? Dacă da, textul este în discurs indirect liber. Persoana este a treia, deși conținutul vine din mintea personajului ? Atunci vocea naratorului și vocea personajului s-au amestecat intenționat.

Caz rezolvat. Trebuie recunoscută vocea din fragmentul: « Marc ouvrit la fenêtre. La pluie allait cesser, bien sûr ; il n’avait jamais eu tort sur ce point. »

1. Verbul de bază (« ouvrit ») este la perfect simplu: povestește naratorul.
2. Propoziția a doua nu are verb introductiv și nu are « que », dar « allait cesser » este un imparfait al viitorului apropiat, ca în discursul indirect: așteptarea lui Marc este redată din interiorul personajului.
3. Expresia « bien sûr » și afirmația « il n’avait jamais eu tort » arată convingerea lui Marc, nu o certitudine a naratorului. Concluzia: discurs indirect liber.

Caz rezolvat. Raportul notează 50 de participanți și 20 de răspunsuri; 12 dintre respondenți preferă un atelier mai lung.

1. Baza procentului este numărul de răspunsuri (20), nu numărul de participanți (50).
2. Raportul este 12 din 20, adică $12:20=0,6$, deci 60% dintre respondenți.
3. Formularea corectă este: « Douze des vingt répondants ont demandé un atelier plus long. » Opinia nu se atribuie celor 50 de participanți, pentru că 30 nu au răspuns.

Greșeli frecvente

• Greșit: Greșit (ca discurs indirect liber): « Nora regarda la salle. Pourquoi sont-ils déjà partis ? » Corect: « Nora regarda la salle. Pourquoi étaient-ils déjà partis ? » Cu prezentul, fraza este discurs direct liber, un alt procedeu; în discursul indirect liber timpul urmează povestirea și trece la imparfait.
  Corect:
• Greșit: « Elle demanda est-ce qu’il viendrait. »
  Corect: « Elle demanda s’il viendrait. » În întrebarea indirectă dispar « est-ce que » și inversiunea; se folosește « si », care se elidează înaintea lui « il ».
• Greșit: « Il m’a demandé qu’est-ce que je voulais. »
  Corect: « Il m’a demandé ce que je voulais. » În întrebarea indirectă, « qu’est-ce que » devine « ce que ».
• Greșit: « Il m’a demandé quand est-ce que je partais. »
  Corect: « Il m’a demandé quand je partais. » În întrebarea indirectă dispar « est-ce que » și inversiunea, iar cuvântul interogativ (« quand ») rămâne.

Înainte și după