Țesuturile vegetale definitive

Celulele formate în zonele de creștere ale plantei se pot specializa și pot alcătui țesuturi definitive. Fiecare tip îndeplinește un rol. Țesuturile de apărare acoperă și protejează organele; epiderma frunzei este un exemplu. Țesuturile fundamentale pot realiza fotosinteza sau pot depozita substanțe, în funcție de locul unde se află.

Țesuturile conducătoare transportă materiale prin plantă. Vasele lemnoase conduc în principal apă și săruri minerale dinspre rădăcină spre părțile aeriene. Vasele liberiene distribuie produși ai fotosintezei din zonele care îi produc către zonele unde sunt folosiți sau depozitați; deplasarea în vasele liberiene nu se rezumă la un singur sens universal. Țesuturile mecanice ajută la susținere, iar cele secretoare produc ori eliberează anumite substanțe.

Privește o frunză: stratul de la suprafață o protejează, celulele verzi captează lumina, iar nervurile conțin țesuturi de transport. Aceste părți lucrează împreună. Nu te aștepta ca un singur tip de țesut să facă toate sarcinile. Dacă atingi o tulpină și observi că rămâne dreaptă, poți lega observația de țesuturile de susținere, fără să crezi că ele sunt singurele responsabile de rigiditate. Funcția unei plante apare din cooperarea țesuturilor și a organelor.

Țesuturile definitive rezultă prin diferențierea descendenților meristemelor și, de regulă, nu se mai divid; unele celule parenchimatice își pot relua totuși diviziunea, de exemplu când se formează felogenul. Ele se grupează după rol în cinci categorii.

Apărarea. Epiderma este un strat de celule vii strâns unite, fără cloroplaste, acoperit spre exterior de cuticulă, care limitează pierderea apei. Stomatele sunt formate din două celule stomatice reniforme, cu cloroplaste, între care rămâne ostiola; prin ele se fac schimbul de gaze și transpirația. Perii protectori reduc efectul factorilor externi, iar perii absorbanți ai rizodermei preiau apa și sărurile din sol. Pe tulpinile îngroșate epiderma este înlocuită de periderm, al cărui suber este impermeabil; lenticelele permit schimbul de gaze.

Țesuturile fundamentale. Parenchimul asimilator (clorenchimul) din frunză are un strat palisadic, cu celule alungite perpendicular pe epidermă, și un strat lacunar, cu spații mari de aer. Parenchimul de depozit stochează amidon în tubercul de cartof și zaharoză în rădăcina de sfeclă; cel acvifer reține apă în tulpina cactușilor, iar cel aerifer are canale de aer la plantele acvatice, precum nufărul.

Țesuturile conducătoare. Lemnul conține trahei și traheide, celule moarte la maturitate cu pereți lignificați, plus parenchim și fibre lemnoase; vasele conduc seva brută (apă și săruri) de la rădăcină spre frunze. Liberul conține tuburi ciuruite, celule vii însoțite la angiosperme de celule anexe, plus parenchim și fibre liberiene; ele conduc seva elaborată (substanțe organice) din frunze spre locurile de consum sau depozitare, în ambele sensuri.

Țesuturile mecanice. Colenchimul are celule vii, cu pereți îngroșați neuniform cu celuloză, mai ales în colțuri; susține organele tinere aflate în creștere, fără să împiedice alungirea lor. Sclerenchimul are celule moarte la maturitate, cu pereți îngroșați uniform cu lignină: fibrele alungite se găsesc în tulpina inului și a cânepei, iar sclereidele scurte, în coaja nucii și în pulpa perei.

Exemplu rezolvat 1. La microscop, o celulă din coaja unei nuci are perete foarte gros și lignificat, lumen îngust și nu conține citoplasmă vie. Ce țesut este?

1. Peretele îngroșat arată un țesut mecanic, nu un parenchim.
2. Celula moartă, cu perete lignificat uniform, indică sclerenchim, nu colenchim, care are celule vii cu celuloză.
3. Forma scurtă, izodiametrică, o încadrează ca sclereidă; fibrele sunt alungite.
4. Rolul este rezistența mecanică a cojii care protejează sămânța.

Exemplu rezolvat 2. La un măr tânăr se îndepărtează un inel de scoarță, adânc până la lemn. Ce se întâmplă în câteva luni?

1. Scoarța conține floemul, iar lemnul rămâne intact.
2. Xilemul neatins continuă să conducă seva brută, deci coroana nu se ofilește imediat.
3. Floemul fiind întrerupt, seva elaborată nu mai coboară: zaharurile se acumulează deasupra inelării și apare o umflătură.
4. Rădăcinile nu mai primesc zaharuri, își consumă rezervele și mor, iar apoi moare și arborele, deși lemnul nu a fost lezat. Experimentul arată că cele două tipuri de vase transportă substanțe diferite.

Greșeli frecvente

• Greșit: Xilemul și floemul transportă exact aceleași substanțe.
  Corect: Au roluri principale diferite.
• Greșit: „Definitiv” înseamnă că celulele nu se mai pot modifica niciodată.
  Corect: Termenul descrie diferențierea, nu imposibilitatea oricărei schimbări.
• Greșit: Vasele lemnoase sunt celule vii care pompează apa spre frunze.
  Corect: Traheile și traheidele sunt moarte la maturitate; apa urcă prin ele datorită transpirației frunzelor și presiunii radiculare.
• Greșit: Colenchimul și sclerenchimul sunt același țesut mecanic.
  Corect: Colenchimul are celule vii, cu îngroșări de celuloză, iar sclerenchimul are celule moarte, cu pereți lignificați.

Înainte și după