Structura și dinamica populațiilor umane

Populațiile umane se schimbă prin nașteri, decese și migrație. Structura pe vârste arată câți oameni se află în diferite etape ale vieții și poate influența nevoia de școli, servicii medicale sau sprijin pentru vârstnici. Rata natalității și speranța de viață pot varia în timp și între regiuni. Un grafic al populației nu spune singur de ce apare o schimbare; trebuie analizate condițiile sociale, economice, medicale și politice.

Creșterea numărului de oameni poate pune presiune asupra resurselor, dar impactul asupra mediului depinde și de consumul pe persoană, tehnologiile folosite și distribuția resurselor. Două comunități cu populații egale pot avea amprente foarte diferite. Într-un exercițiu, citește separat mărimea populației, rata de schimbare și structura pe vârste. Nu confunda migrația cu creșterea numărului de nașteri. Evită să reduci problemele de mediu la numărul persoanelor, ignorând consumul inegal. Lecțiile Resursele energetice ale planetei, Dezvoltarea durabilă și Obiectivele de dezvoltare durabilă oferă contextul resurselor și al politicilor publice. Compară și scara regională a datelor.

Variația unei populații pe o perioadă definită este egală cu nașteri minus decese plus imigranți minus emigranți. Indicatorii demografici se exprimă la 1 000 de locuitori într-un an (‰): rata natalității $=\frac{\text{nașteri}}{\text{populație}}\cdot 1000$ și rata mortalității $=\frac{\text{decese}}{\text{populație}}\cdot 1000$. Sporul natural este diferența lor, sporul migratoriu este diferența dintre imigranți și emigranți, iar variația totală este suma celor două sporuri.

Structura pe vârste și pe sexe arată ponderea fiecărei grupe de vârstă și a femeilor și bărbaților în populație. Piramida vârstelor poate fi expansivă (bază largă, populație tânără, creștere rapidă), staționară (laturi aproape verticale) sau regresivă (bază îngustă, populație îmbătrânită). Ea arată cohortele și poate sugera tendințe viitoare, dar proiecțiile depind de ipoteze.

Morbiditatea exprimă frecvența îmbolnăvirilor într-o populație și într-un interval definite; nu este sinonimă cu mortalitatea. Rata morbidității se calculează tot la 1 000 de locuitori. Incidența este numărul de cazuri noi de boală într-un interval, iar prevalența este numărul tuturor cazurilor existente la un moment dat. O boală cronică poate avea incidență anuală mică și prevalență mare, pentru că bolnavii rămân bolnavi mulți ani.

Speranța de viață la naștere este numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un nou-născut dacă mortalitatea pe vârste ar rămâne cea observată în anul respectiv. Este o medie, nu vârsta la care mor majoritatea oamenilor, și crește mult când scade mortalitatea infantilă. Potrivit ONU, speranța de viață la nivel mondial a ajuns la 73,3 ani în 2024.

Tranziția demografică are patru etape: natalitate și mortalitate mari; mortalitate în scădere cu natalitate încă mare; natalitate în scădere; natalitate și mortalitate mici. În a doua etapă apare explozia demografică, creșterea foarte rapidă a populației într-un context istoric, nu orice spor numeric. Traseul nu este identic pentru toate țările. Populația lumii a crescut de la aproximativ un miliard în jurul anului 1800 la opt miliarde în 2022, dar cauzele și ritmul diferă între regiuni.

Exemplu rezolvat 1: variația unei populații. O țară are 10 000 000 de locuitori. Într-un an se nasc 90 000 de copii, mor 120 000 de persoane, intră 30 000 de imigranți și ies 50 000 de emigranți.

1. Rata natalității: $\frac{90000}{10000000}\cdot 1000=9‰$. Rata mortalității: $\frac{120000}{10000000}\cdot 1000=12‰$.
2. Sporul natural: $9-12=-3‰$, adică $-30000$ de persoane.
3. Sporul migratoriu: $30000-50000=-20000$ de persoane.
4. Variația totală: $-30000-20000=-50000$, deci populația scade la $9950000$ de locuitori, cu 0,5%.

Exemplu rezolvat 2: ritmul creșterii. Populația lumii a ajuns la 2 miliarde în 1927, la 4 miliarde în 1974 și la 8 miliarde în 2022. Dacă o populație crește constant cu 2% pe an, timpul de dublare se estimează cu regula lui 70: $\frac{70}{2}=35$ de ani. La o creștere de 1% pe an, dublarea durează aproximativ 70 de ani. Rata creșterii a scăzut din anii 1960, deoarece natalitatea a început să scadă în multe regiuni, deși numărul total de oameni a continuat să crească.

Exemplu rezolvat 3: speranța de viață și mortalitatea infantilă. Într-o cohortă ipotetică de 100 de nou-născuți, 10 mor la vârsta de 1 an, iar ceilalți 90 mor la 75 de ani.

1. Speranța de viață la naștere: $\frac{10\cdot 1+90\cdot 75}{100}=\frac{6760}{100}=67,6$ ani.
2. Dacă prin vaccinare și îngrijire medicală mor în primul an doar 2 copii, iar ceilalți 98 trăiesc tot 75 de ani: $\frac{2\cdot 1+98\cdot 75}{100}=\frac{7352}{100}\approx 73,5$ ani.
3. Speranța de viață crește cu aproximativ 5,9 ani, deși adulții nu trăiesc mai mult: media urcă pentru că mai puțini copii mor devreme.

Greșeli frecvente

• Greșit: Natalitatea și migrația sunt același proces.
  Corect: Natalitatea privește nașterile; migrația privește deplasarea oamenilor între regiuni.
• Greșit: Numărul oamenilor explică singur întregul impact asupra mediului.
  Corect: Contează și consumul, tehnologia și distribuția resurselor.
• Greșit: Dacă sporul natural este negativ, populația scade neapărat.
  Corect: Variația totală este suma dintre sporul natural și sporul migratoriu; imigrația poate compensa scăderea.

Înainte și după