Dezechilibrele ecologice

Un ecosistem se schimbă în mod natural, dar unele presiuni pot depăși capacitatea lui de a se reface în ritmul obișnuit. Introducerea unei specii invazive, poluarea, pierderea habitatului sau exploatarea excesivă pot modifica relațiile dintre populații. Dacă dispare un polenizator important, unele plante pot produce mai puține semințe; dacă un prădător scade, anumite prăzi pot deveni mai numeroase și pot afecta vegetația. Efectele depind de rețeaua locală, nu urmează întotdeauna un lanț simplu.

Termenul „dezechilibru” nu înseamnă că natura ar avea o stare fixă și perfectă la care trebuie să revină. Ecosistemele sunt dinamice, iar evaluarea cere să precizezi ce funcție s-a modificat și în raport cu ce perioadă. Într-un studiu de caz, notează presiunea inițială, populațiile afectate și posibilele efecte indirecte. Caută observații pe mai mulți ani înainte de a atribui schimbarea unei singure cauze. Lecțiile Impactul omului asupra ecosistemelor naturale, Restaurarea ecologică și Conservarea biodiversității explică presiunile, intervențiile și obiectivele de protecție.

Perturbările pot schimba fluxurile de energie, ciclurile nutrienților și structura rețelelor trofice. Reziliența este capacitatea unui sistem de a păstra sau recăpăta funcții după perturbare, dar nu are o valoare fixă. Eutrofizarea apelor, fragmentarea habitatelor și cascadele trofice sunt exemple cu mecanisme diferite. Analiza trebuie să țină cont de variabilitatea naturală și de multiple presiuni simultane.

Pentru fiecare dezechilibru identifică o cauză, efectele directe și indirecte și măsurile care acționează asupra cauzei. De exemplu, fragmentarea habitatului reduce conectivitatea populațiilor; coridoarele ecologice pot ajuta numai dacă păstrează habitatul potrivit și reduc presiunile care au produs fragmentarea. Monitorizarea după intervenție arată dacă măsura a funcționat.

Dezechilibrele au cauze naturale (erupții, incendii, inundații) și antropice (defrișări, poluare, supraexploatare, specii invazive). Eutrofizarea este îmbogățirea apei cu azot și fosfor, care duce la înflorirea algelor. Cascada trofică este efectul care se propagă de la un nivel trofic la altele. Speciile invazive pot elimina speciile native. În Marea Neagră, în anii 1970–1980, aportul de nutrienți de la Dunăre a dus la eutrofizare și la zone cu lipsă de oxigen în apropierea țărmului, iar introducerea ctenoforului Mnemiopsis leidyi a agravat prăbușirea pescuitului. Măsurile cuprind tratarea apelor uzate, reducerea îngrășămintelor, controlul speciilor invazive, păstrarea coridoarelor ecologice și restaurarea habitatelor.

Exemplu rezolvat 1: cascada trofică din pădurile de alge brune (kelp). Pe coasta Pacificului, vidrele de mare (consumatori secundari) mănâncă arici de mare (consumatori primari), iar aricii mănâncă alge.

1. Starea inițială: vidre multe, arici puțini, păduri de alge dese care adăpostesc pești.
2. Perturbarea: numărul vidrelor scade (vânătoare sau prădare de către orci).
3. Efectul direct: aricii de mare se înmulțesc, fiindcă au mai puțini prădători.
4. Efectul indirect: aricii consumă algele; pădurea de alge dispare, iar peștii își pierd adăpostul.
5. Măsura: protejarea și refacerea populației de vidre, care readuce aricii sub control.

Exemplu rezolvat 2: eutrofizarea unui lac, pe etape.

1. Îngrășămintele cu azot și fosfor ajung în lac prin scurgeri.
2. Algele din apă se înmulțesc și apa devine verde și tulbure; lumina nu mai ajunge la plantele de pe fund.
3. Algele mor și se depun; bacteriile aerobe le descompun și consumă oxigenul. Când oxigenul dizolvat scade sub 2 mg/L apare hipoxia.
4. Peștii mor sau pleacă, iar fundul devine zonă cu lipsă de oxigen.
5. Măsuri asupra cauzei: reducerea îngrășămintelor, benzi de vegetație pe malul apei, stații de epurare cu eliminarea fosforului.

Dezechilibrele se evaluează prin indicatori: calitatea apei (oxigen dizolvat, concentrația de azot și fosfor), numărul de specii native, abundența speciilor invazive și continuitatea habitatului. Intervențiile se aleg după cauză: dacă problema este aportul de nutrienți, se acționează asupra surselor; dacă este o specie invazivă, se aplică eradicarea sau controlul populației, cât mai devreme.

Greșeli frecvente

• Greșit: Un ecosistem rămâne complet neschimbat fără influența omului.
  Corect: Ecosistemele se schimbă și prin procese naturale.
• Greșit: Orice schimbare observată într-un ecosistem are o singură cauză.
  Corect: Schimbările pot avea mai multe cauze și efecte indirecte.
• Greșit: Dispariția unui prădător face ca populația prăzii să crească fără alte consecințe.
  Corect: Creșterea prăzii se propagă prin rețea (cascadă trofică) și poate distruge resursa din care se hrănește prada, ca algele consumate de arici.

Înainte și după