Analiza ciclului de viață al produselor

Analiza ciclului de viață compară impactul unui produs de la extragerea materiilor prime până la producție, transport, folosire și eliminare sau reciclare. O pungă, un telefon ori un mijloc de transport poate părea avantajos într-o etapă și mai puțin avantajos în alta. De aceea, nu este suficient să compari doar deșeul vizibil de la final sau energia consumată în timpul folosirii. Se măsoară intrări de materiale și energie, emisii și alte efecte, pentru un scop definit.

O comparație corectă cere o „unitate funcțională”: de exemplu, transportarea unei cantități de cumpărături de un anumit număr de ori. O pungă reutilizabilă trebuie evaluată ținând cont de câte ori este folosită efectiv. Rezultatul depinde de limitele alese pentru sistem, de sursa energiei și de datele disponibile. Nu există un produs universal „verde” independent de utilizare. Într-un exercițiu, desenează etapele, notează ce se măsoară la fiecare și spune ce date lipsesc. Lecțiile Omul și tehnologia, Resursele energetice ale planetei și Dezvoltarea durabilă arată de ce această metodă ajută la decizii mai informate.

Analiza ciclului de viață definește scopul și domeniul, inventariază fluxurile, evaluează impacturile și interpretează rezultatele. Alegerea unității funcționale și a limitelor sistemului poate schimba comparația. Categoriile de impact pot include schimbări climatice, consum de apă, eutrofizare și folosirea resurselor. Incertitudinile și mutarea impactului dintr-o categorie în alta trebuie raportate; reducerea emisiilor nu garantează reducerea tuturor impacturilor.

Pentru o sticlă reutilizabilă, analiza urmărește extragerea materialului, fabricarea, transportul, spălările și eliminarea. Dacă sticla este folosită o singură dată, energia fabricației cântărește mult pe utilizare; la multe reutilizări, aceasta se împarte între utilizări, dar crește consumul pentru spălare. Comparația cere aceeași unitate funcțională: aceeași cantitate de apă băută.

Standardele ISO 14040 și 14044 împart analiza ciclului de viață în patru faze: definirea scopului și a domeniului (inclusiv unitatea funcțională și limitele sistemului), inventarul (intrările de materii prime și energie, ieșirile de produse, emisii și deșeuri), evaluarea impactului (încadrarea fluxurilor în categorii de impact: schimbări climatice, acidifiere, eutrofizare, consum de apă, consum de resurse) și interpretarea (concluzii, limite, recomandări). Analiza „de la leagăn la mormânt” (cradle-to-grave) cuprinde toate etapele, de la extragerea materiilor prime până la eliminare, iar „de la leagăn la poartă” se oprește la ieșirea din fabrică.

Exemplu rezolvat 1: din câte utilizări este mai bună sticla reutilizabilă? (valori de exercițiu) O sticlă de unică folosință emite 0,10 kg CO₂ echivalent pentru fiecare 0,5 L de apă. Sticla reutilizabilă emite 2,0 kg la fabricare și 0,02 kg la fiecare spălare.

1. Pentru $n$ utilizări: unică folosință $0,10n$; reutilizabilă $2,0+0,02n$.
2. Egalitate: $0,10n=2,0+0,02n$, deci $0,08n=2,0$ și $n=25$.
3. Sub 25 de utilizări, sticla de unică folosință are emisii mai mici; peste 25, cea reutilizabilă este mai bună. Rezultatul depinde de cum este produsă energia pentru spălare.

Exemplu rezolvat 2: unitatea funcțională la becuri. Se compară un bec LED de 10 W, cu durată de 25 000 de ore, cu un bec cu incandescență de 60 W, cu durată de 1 000 de ore, pentru aceeași funcție: 25 000 de ore de lumină.

1. Energia consumată: LED $10\text{W}\cdot 25000\text{h}=250$ kWh; incandescent $60\text{W}\cdot 25000\text{h}=1500$ kWh.
2. Numărul de becuri fabricate: 1 LED și 25 de becuri incandescente.
3. Chiar dacă fabricarea unui LED cere mai multe materiale, consumul de energie și numărul de becuri fac ca LED-ul să aibă impact total mai mic pe aceeași unitate funcțională.

Rezultatele depind de ipoteze: sursa energiei folosite la fabricare și la spălare, distanța de transport, procentul reciclat. De aceea raportul unei analize precizează aceste ipoteze și spune ce se întâmplă când ele se schimbă (analiză de sensibilitate).

Greșeli frecvente

• Greșit: Două produse se compară corect doar numărând obiectele.
  Corect: Comparația cere aceeași funcție sau unitate funcțională.
• Greșit: Reciclarea finală anulează automat impactul fabricației.
  Corect: Trebuie evaluate toate etapele, inclusiv fabricația și eliminarea.
• Greșit: Produsul cu impactul cel mai mic la o singură categorie, de exemplu emisiile de CO₂, este cel mai bun.
  Corect: Un produs poate reduce o categorie de impact și o poate crește pe alta; de aceea se compară toate categoriile.

Înainte și după