Oasele și homeostazia calciului

Oasele conțin cea mai mare parte a calciului din corp, dar o cantitate mică de calciu din sânge și lichidul dintre celule este esențială pentru contracția musculară, transmiterea nervoasă și coagulare. Organismul reglează această concentrație prin schimburi între os, rinichi și intestin. Când calcemia scade, paratiroidele secretă mai mult PTH. Hormonul favorizează creșterea calciului sanguin prin efecte directe și indirecte asupra acestor organe. Vitamina D activă contribuie la absorbția intestinală a calciului.

Osul nu este un depozit pasiv care se golește doar la nevoie. Țesutul osos se remodelează permanent, iar echilibrul mineral depinde și de alimentație, rinichi și hormoni. Calciul dintr-un aliment nu ajunge automat în os; trebuie absorbit și integrat în procesele corpului. La fel, un nivel normal al calciului din sânge nu dovedește de unul singur că oasele au masă și structură normale. Într-o schemă de feedback, pornește de la scăderea calcemiei, arată creșterea PTH și urmărește efectele care tind să corecteze schimbarea. Lecțiile Paratiroidele și Remodelarea osoasă dezvoltă hormonul și schimbările țesutului osos.

PTH crește reabsorbția renală a calciului, stimulează activarea renală a vitaminei D și favorizează resorbția osoasă prin semnalizare către osteoclaste. Calcitriolul crește absorbția intestinală a calciului. Rinichii reglează și excreția fosfatului, importantă pentru echilibrul mineral. Calcitonina poate scădea resorbția osoasă, dar rolul ei în homeostazia calciului la adultul uman este mai redus decât cel al PTH și vitaminei D.

Scăderea calcemiei stimulează secreția de parathormon, care crește mobilizarea calciului din os și reabsorbția renală; vitamina D activă favorizează absorbția intestinală. De exemplu, un deficit de parathormon poate produce hipocalcemie și spasme musculare. Calciul sanguin este reglat strâns deoarece participă la contracție, transmitere nervoasă și coagulare.

Organismul adult conține aproximativ 1–1,2 kg de calciu, din care 99% în oase și dinți. Calcemia totală normală este de 2,2–2,6 mmol/L (8,8–10,4 mg/dL), din care aproximativ jumătate este calciu ionizat (1,1–1,3 mmol/L), forma activă fiziologic. Parathormonul (PTH), secretat de glandele paratiroide, crește calcemia prin trei efecte: stimulează resorbția osoasă (indirect, prin osteoblaste și osteoclaste), crește reabsorbția renală de calciu și crește activarea vitaminei D în rinichi. Vitamina D se formează în piele din 7-dehidrocolesterol sub acțiunea razelor UVB, este hidroxilată în ficat (25-OH) și apoi în rinichi (1,25-di-OH, calcitriol), forma activă; calcitriolul crește absorbția intestinală de calciu și de fosfat. Calcitonina, secretată de celulele parafoliculare ale tiroidei, scade calcemia, dar are rol minor la adult. Hipocalcemia produce tetanie: crampe, contracții spontane ale mușchilor (semnul Chvostek: contracția mușchilor feței la percuția nervului facial; semnul Trousseau: spasm al mâinii la umflarea manșetei tensiometrului). Hipercalcemia produce slăbiciune, constipație, litiază renală și, în exces, tulburări de ritm cardiac.

Exemplu rezolvat 1: conversia unităților. Un rezultat de laborator indică calcemie totală de 2,4 mmol/L. Masa molară a calciului este 40,08 g/mol.

1. În mg/L: $2,4\cdot 40,08\approx 96,2$ mg/L.
2. În mg/dL (împărțire la 10): $\approx 9,6$ mg/dL.
3. Valoarea se află în intervalul normal (8,8–10,4 mg/dL).

Exemplu rezolvat 2: ce se întâmplă după scăderea calcemiei?

1. Calcemia scade, de exemplu de la 2,4 la 2,1 mmol/L (după o dietă săracă în calciu).
2. Paratiroidele detectează scăderea și cresc secreția de PTH.
3. PTH acționează pe trei căi: oasele eliberează calciu în sânge, rinichii reabsorb mai mult calciu din urina primară și produc mai mult calcitriol, iar intestinul absoarbe mai mult calciu din alimente.
4. Calcemia crește spre valoarea normală, iar secreția de PTH scade: feedback negativ.
5. Dacă paratiroidele sunt îndepărtate chirurgical, calcemia scade permanent și apare tetanie, care se tratează cu calciu și vitamină D.

Ordonează în schemă hipocalcemia–PTH–rinichi/os/intestin–creșterea calcemiei. Distinge efectul direct renal de efectul intestinal mediat de vitamina D activă. Nu deduce sănătatea scheletului doar din calcemia punctuală și nu atribui calcitoninei rolul central al PTH.

Reține: PTH — scade stocul de calciu din oase, crește calcemia, scade fosfatemia (crește excreția renală de fosfat); calcitriolul — absorbție intestinală; calcitonina — rol minor la adult.

Reține valorile: calcemia totală 2,2–2,6 mmol/L (8,8–10,4 mg/dL); 99% din calciul organismului se află în oase. Hiperparatiroidismul produce hipercalcemie, demineralizarea oaselor și calculi renali; hipoparatiroidismul produce hipocalcemie și tetanie. Deficitul de vitamină D produce rahitism la copii și osteomalacie la adulți. Sursele de calciu din alimentație sunt laptele și produsele lactate, iar vitamina D se formează în piele sub acțiunea UVB sau provine din pește gras și gălbenuș de ou.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre reglarea calcemiei sunt corecte afirmațiile:

1. Parathormonul scade reabsorbția renală de calciu.
2. Calcitriolul crește absorbția intestinală de calciu.
3. Calcitonina, secretată de paratiroide, scade calcemia.
4. Hipocalcemia poate produce tetanie.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. Afirmația 1 este falsă: parathormonul crește reabsorbția renală de calciu. Afirmația 2 este adevărată: calcitriolul, forma activă a vitaminei D, crește absorbția intestinală de calciu și de fosfat. Afirmația 3 este falsă: calcitonina este secretată de celulele parafoliculare ale tiroidei, nu de paratiroide, iar rolul ei la adult este mic. Afirmația 4 este adevărată: hipocalcemia crește excitabilitatea neuromusculară și produce crampe, semnele Chvostek și Trousseau.

Greșeli frecvente

• Greșit: Calcemia normală garantează densitate osoasă normală.
  Corect: Calcemia și densitatea osoasă sunt mărimi diferite; se evaluează separat.
• Greșit: Vitamina D este calciu.
  Corect: Vitamina D favorizează absorbția calciului, dar este o substanță diferită.
• Greșit: Dacă un adult nu primește calciu din alimentație, calcemia scade imediat.
  Corect: Calcemia este menținută la valori normale prin mobilizarea calciului din oase; consecința apare ca pierdere osoasă pe termen lung.

Înainte și după