Fiziologia intestinului gros

După intestinul subțire, conținutul rămas ajunge în intestinul gros. Aici se recuperează o parte din apă și din săruri, iar resturile se transformă treptat în materii fecale. Intestinul gros include cecul, colonul și rectul, urmate de canalul anal. Nu este locul principal de absorbție a substanțelor nutritive rezultate din digestia mesei; acest rol aparține intestinului subțire.

În colon trăiesc multe microorganisme care formează microbiota intestinală. Ele folosesc unele substanțe pe care corpul nu le-a digerat și produc compuși diverși. Relația dintre om și microbiotă este complexă: unele microorganisme contribuie la funcționarea normală, dar simpla prezență a bacteriilor nu înseamnă că toate sunt benefice sau că orice schimbare a microbiotei explică singură o boală.

Mișcările peretelui intestinal deplasează conținutul spre rect. Când rectul se umple, apare nevoia de eliminare, iar defecația implică reflexe și control voluntar parțial. Cantitatea de apă din resturi influențează consistența scaunului. Dacă se absoarbe prea multă apă sau tranzitul este lent, scaunul poate deveni tare; dacă apa rămâne în cantitate mare, poate apărea diaree. Cauzele pot fi diferite, de aceea un simptom persistent cere sfatul unui profesionist, nu o explicație ghicită dintr-o singură schemă.

Structura. Intestinul gros are aproximativ 1,5 m și cuprinde cecul (cu apendicele vermiform), colonul ascendent, transvers, descendent și sigmoid, rectul (12–15 cm) și canalul anal. Valvula ileocecală (Bauhin) permite trecerea conținutului numai dinspre ileon spre cec. Peretele are tenii (benzi musculare longitudinale), haustre și apendice epiploice. Mucoasa nu are vilozități, ci cripte cu multe celule caliciforme, care secretă mucus; nu secretă enzime digestive.

Funcțiile. (1) Absorbția apei și a electroliților ($\mathrm{N}{\mathrm{a}}^{+}$, $\mathrm{C}{\mathrm{l}}^{-}$). (2) Secreția de mucus, care lubrifiază și leagă resturile. (3) Activitatea microbiotei. (4) Formarea, depozitarea și eliminarea materiilor fecale.

Microbiota. Colonul găzduiește Escherichia coli, Bacteroides, Bifidobacterium, Lactobacillus și altele. Bacteriile fermentează o parte din fibrele alimentare și formează acizi grași cu lanț scurt (butiratul hrănește celulele colonului) și gaze ($\mathrm{C}{\mathrm{O}}_2$, ${\mathrm{H}}_2$, $\mathrm{C}{\mathrm{H}}_4$). Ele sintetizează vitamina K și vitamine din grupul B (biotina, acidul folic), iar putrefacția resturilor proteice produce indol și scatol, care dau mirosul materiilor fecale.

Materiile fecale sunt eliminate în cantitate de 100–200 g pe zi și conțin aproximativ 75% apă. Restul îl alcătuiesc fibrele (celuloza), bacteriile, mucusul, celulele descuamate, sărurile și pigmenții biliari. Culoarea brună se datorează stercobilinei, derivată din bilirubină.

Mișcările colonului. Mișcările haustrale (segmentare lentă) amestecă conținutul; peristaltismul îl împinge; mișcările de masă (de 1–3 ori pe zi, des după masă, prin reflexul gastrocolic) mută conținutul în rect. Tranzitul prin colon durează 24–72 de ore.

Reflexul de defecație. Distensia rectului stimulează receptorii din perete. Centrul reflexului este în măduva sacrală (S2–S4), de unde nervii pelvici (parasimpatici) determină contracția rectului și relaxarea sfincterului anal intern, cu mușchi neted. Sfincterul anal extern, cu mușchi striat, este controlat voluntar prin nervul rușinos; defecația poate fi amânată sau declanșată prin voință.

Exemplu rezolvat 1: apa din scaun. Un adult elimină 150 g de materii fecale pe zi, cu 75% apă.

1. Masa de apă: $150\times 0,75=112,5$ g.
2. Substanța uscată: $150-112,5=37,5$ g.
3. În colon intră 1,5 L de conținut, iar colonul absoarbe 1,4 L, adică $1,4/1,5\approx 93\%$ din apa sosită.
4. Concluzie: colonul recuperează aproape toată apa, de aceea scaunul este semisolid.

Exemplu rezolvat 2: diareea. Prin colon sosesc 1,5 L, dar tranzitul accelerat lasă colonului timp pentru absorbția a numai 0,6 L.

1. Apa rămasă în scaun: $1,5-0,6=0,9$ L, adică 900 mL, față de aproximativ 0,1 L în mod normal (cele 112,5 g din exemplul 1).
2. Volumul de apă din scaun crește de $0,9/0,1=9$ ori.
3. Scaunul devine lichid (diaree), iar pierderea de apă și de electroliți produce deshidratare.
4. Concluzie: diareea înseamnă lipsa timpului sau a capacității de reabsorbție a apei în colon, nu o digestie „mai bună”.

Rolul fibrelor. Fibrele alimentare (celuloza din legume, tărâțele din cerealele integrale) nu sunt digerate, rețin apă, mărind volumul scaunului, și stimulează peristaltismul. O dietă săracă în fibre și în lichide favorizează constipația: scaunul rămâne mai mult în colon, pierde multă apă și devine tare.

Separă funcțiile: intestin subțire — digestie finală și majoritatea absorbției nutrimentelor; intestin gros — recuperarea apei și electroliților, formarea și eliminarea materiilor fecale. Microbiota participă la fermentație, dar nu înlocuiește enzimele digestive ale intestinului subțire. Defecația nu este același proces cu digestia chimică. Nu atribui colonului vilozități intestinale.

Reține diferențele față de intestinul subțire: lipsa vilozităților și a enzimelor digestive proprii, mucus abundent, absorbție de apă și electroliți, nu de nutrimente. Absorbția continuă a apei este osmotică, urmând sodiul absorbit activ. Antibioticele distrug o parte din flora normală: scade sinteza vitaminei K (risc de hemoragii) și se poate dezvolta Clostridioides difficile, cu diaree. În boala Hirschsprung lipsesc ganglionii plexului mienteric din rect și din colon, iar segmentul afectat nu are peristaltism. Hemoroizii sunt dilatații ale plexurilor venoase rectale, iar screeningul cancerului colorectal se face prin colonoscopie.

Care afirmație despre intestinul gros este corectă?

• a) Mucoasa colonului are vilozități intestinale bine dezvoltate.
• b) Sfincterul anal extern este alcătuit din mușchi neted și este involuntar.
• c) Flora bacteriană a colonului sintetizează vitamina K.
• d) Colonul este principalul loc de absorbție a aminoacizilor.
• e) Colonul secretă amilază și proteaze care completează digestia.

Răspuns: c. Colonul nu are vilozități (a este falsă). Sfincterul extern are mușchi striat și este voluntar (b este falsă). Bacteriile colonului sintetizează vitamina K (c este adevărată). Aminoacizii se absorb în intestinul subțire (d este falsă). Colonul nu secretă enzime digestive (e este falsă).

Greșeli frecvente

• Greșit: Colonul este principalul loc de absorbție a glucozei din masă.
  Corect: Majoritatea nutrimentelor se absorb în intestinul subțire; colonul absoarbe apă și electroliți.
• Greșit: Bacteriile din colon sunt toate dăunătoare.
  Corect: Microbiota normală sintetizează vitamina K și acizi grași cu lanț scurt și limitează dezvoltarea bacteriilor patogene.
• Greșit: Scaunul are culoarea brună din cauza alimentelor consumate.
  Corect: Culoarea brună vine din stercobilina formată din pigmenții biliari.
• Greșit: Ambii sfinctere anali sunt controlați voluntar.
  Corect: Cel intern, cu mușchi neted, este involuntar; doar cel extern, striat, poate fi controlat voluntar.

Înainte și după