Bolile sistemului excretor

Sistemul urinar poate fi afectat în locuri diferite, iar numele unei afecțiuni nu spune singur ce organ este implicat. Cistita este inflamația vezicii urinare. Litiaza urinară înseamnă formarea unor calculi în tractul urinar. Nefrita indică o inflamație a rinichiului; glomerulonefrita privește în special glomerulii, structuri care participă la filtrare. Insuficiența renală descrie scăderea funcției rinichilor, nu un singur mecanism sau o singură cauză.

Aceste afecțiuni pot modifica eliminarea urinei ori compoziția ei, dar semne asemănătoare pot avea cauze diferite. Durerea, febra, sângele în urină sau schimbarea marcantă a cantității de urină necesită evaluare medicală; un capitol de biologie nu pune diagnosticul. În special, nu orice durere lombară este un „calcul” și nu orice urinare frecventă dovedește cistită.

Pentru învățare, localizează problema pe schema sistemului excretor. Afecțiunile vezicii influențează depozitarea și eliminarea urinei; leziunile glomerulilor afectează filtrarea, iar pierderea funcției renale perturbă reglarea apei, a sărurilor și a produșilor de eliminat. Astfel deosebești bolile după organul afectat, nu numai după simptome.

Cistita este inflamația vezicii, de obicei infecțioasă, produsă cel mai des de Escherichia coli din intestin. Este mai frecventă la femei, pentru că uretra este mai scurtă (aproximativ 3–4 cm). Se manifestă prin usturime la urinare, urinări dese și în cantitate mică, urină tulbure, de obicei fără febră. Pielonefrita, infecția rinichiului, produce febră, frisoane și durere lombară. Prevenirea se face prin igienă, hidratare suficientă și golirea completă a vezicii. Litiaza urinară înseamnă calculi, cel mai frecvent din oxalat de calciu, apoi din fosfat sau acid uric. Un calcul care se blochează în ureter produce colica renală, durere lombară violentă, iradiată spre abdomenul inferior și organele genitale, uneori cu sânge în urină (hematurie). Aportul de apă de 2–2,5 L pe zi previne formarea calculilor.

Nefrita este inflamația rinichiului. Glomerulonefrita este inflamația glomerulilor, de obicei de mecanism imun, apărută la 1–3 săptămâni după o infecție streptococică (angină, infecție a pielii). Bariera de filtrare devine permeabilă: apar proteine și sânge în urină, edeme la pleoape și picioare, urină închisă la culoare și hipertensiune. Insuficiența renală este scăderea funcției rinichilor. Cea acută apare brusc (deshidratare gravă, șoc, toxice) și poate fi reversibilă; cea cronică apare treptat (diabet zaharat, hipertensiune, glomerulonefrită). Se acumulează uree și creatinină în sânge, rinichiul nu mai reglează apa și electroliții (potasiul crește), apar edeme, anemie, pentru că rinichiul nu mai produce eritropoietină, și acidoză. Pierderea aproape completă a funcției (debit de filtrare sub 15 mL/min) necesită dializă (hemodializa se face de obicei de trei ori pe săptămână) sau transplant renal.

Exemplu rezolvat 1: clearance-ul creatininei. Creatinina este filtrată și nu este reabsorbită, deci clearance-ul ei estimează debitul filtrării: $C=\frac{U\cdot V}{P}$. Un pacient elimină 1 440 mL de urină în 24 de ore, adică $V=1$ mL/min. Concentrația creatininei în urină este 100 mg/dL.

1. Dacă creatinina din plasmă este 1,0 mg/dL: $C=\frac{100\cdot 1}{1,0}=100$ mL/min, adică funcție renală normală.
2. Dacă, la același pacient și aceleași valori din urină, creatinina din plasmă urcă la 4,0 mg/dL: $C=\frac{100\cdot 1}{4,0}=25$ mL/min.
3. Concluzie: creșterea creatininei din sânge, cu scăderea clearance-ului, arată insuficiență renală.

Exemplu rezolvat 2: ce boală sugerează fiecare caz?

1. Femeie tânără, usturime la urinare, urinări dese, fără febră: cistită.
2. Bărbat cu durere lombară bruscă, violentă, agitat, cu sânge în urină: litiază urinară, colică renală.
3. Copil care, după o angină, are fața și picioarele umflate, urină închisă la culoare și tensiune crescută: glomerulonefrită poststreptococică.
4. Pacient diabetic, cu oboseală, edeme, ureea și creatinina crescute: insuficiență renală cronică.

Greșeli frecvente

• Greșit: Cistita este o inflamație a glomerulului.
  Corect: Cistita privește vezica urinară; afectarea glomerulului are altă localizare.
• Greșit: Un singur simptom stabilește sigur diagnosticul renal.
  Corect: Diagnosticul cere evaluarea simptomelor împreună cu investigațiile potrivite.
• Greșit: Dializa vindecă insuficiența renală.
  Corect: Dializa înlocuiește temporar o parte din funcția rinichilor; vindecarea completă în boala terminală este posibilă prin transplant renal.

Înainte și după