Protozoarele

Protozoarele sunt organisme eucariote, în general unicelulare, care își iau hrana din mediul înconjurător sau din alte organisme. Multe trăiesc în apă ori în sol umed. Unele se deplasează cu prelungiri temporare ale celulei, altele cu flageli sau cu cili. Pentru a le observa, este nevoie de obicei de microscop. Faptul că sunt mici nu le face bacterii: celulele lor au nucleu.

În clasificarea școlară, grupele principale sunt amibele, flagelatele, ciliatele și sporozoarele. Primele trei se deosebesc și prin structurile de mișcare; sporozoarele sunt parazite și trec prin etape de dezvoltare în gazde. „Sporozoare” este un nume folosit în clasificările școlare pentru anumite protozoare parazite; nu înseamnă că toate protozoarele sunt parazite.

Protozoarele sunt importante în rețelele trofice ale apelor: pot consuma bacterii și pot deveni hrană pentru alte organisme. Unele specii pot provoca boli, însă multe nu au acest efect asupra omului. Când compari două exemple, urmărește mediul, modul de hrănire și deplasarea. Nu confunda organul de mișcare cu numele întregii grupe: nu orice organism cu flagel este același tip de protozoar. În lecția Diversitatea protozoarelor vei vedea mai clar de ce „protozoar” este un termen practic, dar foarte larg.

Alcătuirea celulei. Protozoarele au dimensiuni de la câteva zeci de µm (Euglena viridis, circa 50 µm) la circa 0,5 mm (Amoeba proteus); Paramecium caudatum măsoară 150–300 µm. Citoplasma are o zonă externă, mai densă, și una internă, mai fluidă. Nucleul este delimitat de membrană; la Paramecium există un macronucleu, care conduce metabolismul, și un micronucleu, implicat în conjugare. Hrana este digerată în vacuole digestive: la amibe se formează în jurul prăzii înglobate de pseudopode, la ciliate hrana ajunge printr-un citostom. În apa dulce intră apă prin osmoză, iar excesul este eliminat de vacuola contractilă; într-un mediu mai concentrat, apa intră mai puțin, iar vacuola pulsează mai rar. Respirația și eliminarea amoniacului se fac prin difuzie prin membrană. Euglena are un flagel și o pată roșie (stigmă) sensibilă la lumină, prin care se orientează spre zonele luminate.

Nutriția este în mare parte holozoică: celula înglobează particule solide (bacterii, alge unicelulare, resturi organice) și le digeră intracelular, cum fac amiba și parameciul. Euglena este mixotrofă: la lumină fotosintetizează cu ajutorul cloroplastelor, iar în întuneric absoarbe substanțe organice dizolvate din apă. Protozoarele parazite se hrănesc pe seama gazdei: Entamoeba histolytica distruge celulele peretelui intestinal, iar Plasmodium consumă hemoglobina din eritrocite.

Reproducerea. Cea obișnuită este diviziunea binară: transversală la ciliate, longitudinală la flagelate, iar la amibe prin strangularea celulei. Sporozoarele se înmulțesc prin diviziuni multiple în celulele gazdei. Conjugarea la ciliate este o formă sexuată: doi indivizi se lipesc temporar și își schimbă micronucleii, apoi se separă, deci numărul lor nu se modifică. În condiții nefavorabile (uscăciune, lipsa hranei), multe specii formează chisturi, forme de rezistență; chisturile de Entamoeba și Giardia contaminează apa și alimentele.

Importanța. Protozoarele libere consumă bacterii și sunt consumate de crustacee mici, deci intră în rețelele trofice ale apelor. Ciliatele din nămolul stațiilor de epurare consumă bacteriile și ajută la limpezirea apei. Flagelatele din intestinul termitelor participă la digestia lemnului. Paraziții produc boli grave, pe care Diversitatea protozoarelor le urmărește pe cazuri.

Exemplu rezolvat 1. Într-o infuzie de fân, privită cu ocularul 10× și obiectivul 10×, se observă trei organisme.

1. Mărirea totală este $10\times 10=100$.
2. Organismul A are pe imagine 25 mm, deci în realitate $25\text{mm}:100=0,25\text{mm}=250\mu \text{m}$; are cili și un șanț oral: ciliatul Paramecium caudatum.
3. Organismul B își schimbă forma prin prelungiri temporare: amiba Amoeba proteus.
4. Organismul C are pe imagine 5 mm, deci $50\mu \text{m}$; este verde, cu flagel și pată roșie: flagelatul Euglena viridis.

Exemplu rezolvat 2. O cultură conține 20 de indivizi de Paramecium. Se presupune că fiecare se divide o dată pe zi.

1. După 4 zile, numărul de celule este $20\cdot 2^4=320$.
2. Dacă în ziua a cincea cei 20 de indivizi inițiali s-ar împerechea în 10 perechi prin conjugare, după separare ar rămâne tot 20 de celule, deoarece conjugarea schimbă micronucleii, dar nu produce indivizi noi.
3. Concluzie: înmulțirea se face prin diviziune, iar conjugarea contribuie la variabilitatea genetică.

Greșeli frecvente

• Greșit: Protozoarele sunt bacterii fiindcă sunt microscopice.
  Corect: Sunt eucariote, cu nucleu.
• Greșit: Toate protozoarele sunt paraziți ai omului.
  Corect: Multe trăiesc liber în apă sau sol umed.
• Greșit: Prin conjugare, Paramecium își dublează numărul de indivizi.
  Corect: Doi indivizi își schimbă micronucleii și se separă; numărul rămâne același, iar înmulțirea se face prin diviziune.
• Greșit: Vacuola contractilă digeră hrana protozoarului.
  Corect: Ea elimină excesul de apă care intră prin osmoză; digestia are loc în vacuolele digestive.

Înainte și după