Diversitatea protozoarelor

Într-o picătură de apă de iaz pot trăi specii diferite de protozoare. Amoeba proteus își schimbă forma cu ajutorul pseudopodelor și înglobează particule de hrană. Paramecium caudatum se deplasează cu cili și dirijează hrana spre șanțul bucal. Euglena viridis are flagel și, la lumină, poate fotosintetiza. Aceste exemple arată că felul în care o celulă se mișcă și se hrănește diferă de la specie la specie.

Nu toate protozoarele trăiesc liber. Giardia poate parazita intestinul, iar Plasmodium produce malaria și trece printr-un țânțar în ciclul său de viață. O apă limpede poate conține microorganisme, deci aspectul ei nu dovedește că este potabilă. Unele protozoare sunt hrană pentru alte viețuitoare mici și participă la rețelele trofice din apă.

Pentru a compara aceste specii, notează mediul, organitul de mișcare, modul de hrănire și rolul ecologic sau medical. Numele unei grupe, precum „amibe” ori „ciliate”, nu înlocuiește numele unei specii. Protozoarele oferă imaginea de ansamblu a grupelor; aici exemplele arată diversitatea lor.

Protozoare libere și interacțiunile lor. Paramecium bursaria adăpostește în citoplasmă alge verzi unicelulare din genul Chlorella: algele primesc protecție și substanțe azotate, iar parameciul folosește o parte din produsele fotosintezei (mutualism). Trichonympha, un flagelat din intestinul termitelor, digeră celuloza din lemn, iar termita folosește produsele digestiei. În rumenul vacilor și al oilor, ciliate precum Entodinium consumă bacterii și particule de hrană vegetală și contribuie la echilibrul comunității microbiene. Vorticella, un ciliat fixat de un peduncul contractil, se găsește în nămolul stațiilor de epurare. Foraminiferele, cum sunt Nummulites din mările vechi, au cochilii calcaroase; depunerea lor a format calcare din care sunt construite, de exemplu, piramidele de la Giza. Radiolarii au schelet silicios. Toxoplasma gondii are o importanță medicală aparte: o femeie care se infectează în timpul sarcinii poate transmite parazitul fătului, cu risc de leziuni ale creierului și ochilor, de aceea gravidele evită carnea insuficient preparată și contactul cu fecalele de pisică.

Adaptările protozoarelor sunt legate de mediu. Vacuola contractilă și pelicula rezistentă ale parameciului permit viața în apa dulce. Chistul asigură supraviețuirea în afara gazdei. Paramecium își apără celula prin tricochiști, filamente eliminate la atac. Paraziții au cicluri cu schimbarea gazdei: dezvoltarea sexuată a lui Plasmodium are loc în țânțar, iar a lui Toxoplasma în intestinul pisicii.

Exemplu rezolvat 1. Un turist revenit din Africa are accese de febră. Primul acces a fost luni la ora 18. Medicul găsește în frotiul de sânge forme inelare în eritrocite și stabilește infecția cu Plasmodium vivax, la care accesele apar la 48 de ore.

1. Sporozoiții inoculați de țânțar ajung în ficat, unde se divid și dau naștere la merozoiți.
2. Merozoiții pătrund în eritrocite, se transformă în trofozoiți (forme inelare) și apoi în schizonți, care se divid în noi merozoiți.
3. Eritrocitele se rup aproape simultan, eliberează merozoiți și substanțe care provoacă febra; ciclul eritrocitar durează 48 h.
4. Accesele următoare apar miercuri la ora 18 și vineri la ora 18 (febră terță).
5. Unele celule se transformă în gametocite; un țânțar care înțeapă omul le preia, iar în stomacul lui gameții se unesc, zigotul formează un oochist, iar din acesta rezultă sporozoiți care ajung în glandele salivare.

La P. malariae ciclul eritrocitar durează 72 de ore, iar accesele ar fi la fiecare trei zile.

Exemplu rezolvat 2. Un excursionist bea apă dintr-un pârâu limpede de munte. După 10 zile are diaree cu scaune grase, balonare și crampe, fără febră mare. Se identifică Giardia lamblia.

1. Apa limpede nu garantează lipsa microorganismelor, deoarece chisturile sunt microscopice și pot proveni din fecale de animale sau oameni.
2. Intervalul de 1–2 săptămâni între ingerare și simptome corespunde incubației giardiozei.
3. Din chisturi se eliberează trofozoiți care se fixează de mucoasa intestinului subțire și îi reduc absorbția lipidelor.
4. Prevenția constă în fierberea apei sau filtrarea ei cu filtre cu pori mici; tratamentul se face cu medicamente antiparazitare, la recomandarea medicului.

Greșeli frecvente

• Greșit: Dacă un organism se deplasează cu flagel, îi cunoaștem deja locul în arborele vieții.
  Corect: Trebuie analizate și alte caractere, inclusiv date moleculare.
• Greșit: Apa limpede nu poate conține protozoare.
  Corect: Organismele microscopice pot fi prezente fără să schimbe aspectul apei.
• Greșit: La malarie, țânțarul este gazda intermediară, iar omul gazda definitivă.
  Corect: Reproducerea sexuată are loc în țânțarul Anopheles, deci el este gazda definitivă; omul este gazda intermediară.
• Greșit: Toate protozoarele parazite se transmit prin țânțari.
  Corect: Plasmodium se transmite prin țânțar, Trypanosoma prin musca tsetse, iar Entamoeba și Giardia prin chisturi din apă și alimente.

Înainte și după