Circulația arterială, venoasă, capilară și limfatică

Sângele pleacă din inimă prin artere și se întoarce prin vene. Arterele se ramifică în vase mai mici, până la capilare. Pereții capilarelor sunt foarte subțiri, astfel încât gazele și alte substanțe pot trece între sânge și țesuturi. Capilarele se unesc apoi în vase tot mai mari care duc sângele înapoi spre inimă.

În artere, sângele este împins sub presiune de inimă, iar pereții sunt adaptați la aceasta. În vene, presiunea este mai mică; unele vene, mai ales din membre, au valve care limitează întoarcerea sângelui în sens greșit. Mișcarea mușchilor din jur poate ajuta întoarcerea venoasă. Nu toate vasele au însă aceeași structură și nici o valvă în fiecare centimetru.

O parte din lichidul care iese din capilare rămâne între celule. Vasele limfatice colectează o parte din acest lichid, numit apoi limfă, și îl readuc în circulația sanguină. Sistemul limfatic participă și la apărarea imună. Dacă desenezi circuitul, pune două tipuri de săgeți: sângele rămâne în rețeaua sa de vase, iar o parte din lichid trece prin spațiul dintre celule înainte de a fi drenată. Astfel poți explica de ce vasele de sânge și cele limfatice sunt legate, dar nu identice.

Arterele au pereți cu strat muscular și elastic dezvoltat; arteriolele reglează mult din rezistența vasculară. Capilarele au perete adaptat schimburilor, iar venulele colectează sângele spre vene. Întoarcerea venoasă este susținută de valve, pompa musculară și diferențe de presiune. Schimburile capilare depind de presiuni, permeabilitate și transport; lichidul interstițial neîntors direct este drenat de capilarele limfatice. Limfa trece prin ganglioni înainte de a reintra în circulația venoasă.

Pereții arterelor au elasticitate și contractilitate; în capilare, apa se deplasează prin filtrare și reabsorbție în funcție de presiunile de o parte și de alta a peretelui. Întoarcerea venoasă este ajutată de pompa musculară, aspirația toracică, presa abdominală și valve; gravitația o favorizează sau o îngreunează după poziția corpului. Limfa revine în sânge prin canalul toracic și canalul limfatic drept, care se deschid în apropierea venelor subclavii.

Viteza sângelui depinde de debit și de suprafața totală a secțiunii vaselor: $v=\frac{Q}{A}$. Suprafața secțiunii totale crește mult de la aortă la capilare, de aceea viteza scade, ceea ce lasă timp schimburilor. Presiunea scade de-a lungul traseului: în aortă 120/80 mmHg, în arteriole aproximativ 40–60 mmHg, în capilare aproximativ 35 mmHg la capătul arterial și 15 mmHg la capătul venos, în venele mari aproape de zero. Schimburile capilare respectă echilibrul Starling: presiunea hidrostatică împinge lichidul în afara capilarului (filtrare), iar presiunea oncotică a proteinelor plasmatice (aproximativ 25 mmHg) îl trage înapoi (reabsorbție). Edemul apare când filtrarea depășește reabsorbția și drenajul limfatic: în hipoproteinemie, insuficiență cardiacă sau obstrucția limfaticelor. Sistemul limfatic returnează în sânge aproximativ 3 L de lichid pe zi; limfa trece prin ganglioni, unde este filtrată și supravegheată imun, și revine prin canalul toracic (în unghiul dintre vena jugulară stângă și vena subclavie stângă) și prin canalul limfatic drept.

Exemplu rezolvat 1: viteza în aortă și în capilare. Debitul este 5 000 cm³/min, adică aproximativ 83 cm³/s. Aria secțiunii aortei este 3 cm², iar a capilarelor luate împreună aproximativ 2 500 cm².

1. Viteza în aortă: $v=\frac{83}{3}\approx 28$ cm/s.
2. Viteza în capilare: $v=\frac{83}{2500}\approx 0,033$ cm/s, adică aproximativ 0,3 mm/s.
3. Raportul: $\frac{28}{0,033}\approx 840$.
4. Concluzie: sângele curge de aproximativ 800 de ori mai încet în capilare decât în aortă, ceea ce permite schimburile.

Exemplu rezolvat 2: echilibrul Starling. Presiunea hidrostatică în capilar este 35 mmHg la capătul arterial și 15 mmHg la capătul venos; presiunea oncotică este 25 mmHg pe tot traseul (se neglijează presiunea interstițială).

1. Capătul arterial: $35-25=+10$ mmHg, deci lichidul iese din capilar (filtrare).
2. Capătul venos: $15-25=-10$ mmHg, deci lichidul intră în capilar (reabsorbție).
3. Concluzie: aproape tot lichidul filtrat este reabsorbit; excesul este preluat de vasele limfatice. Dacă presiunea oncotică scade (lipsa albuminelor), reabsorbția scade și apare edemul.

Definește vasele prin direcția față de inimă, nu prin oxigenare. Compară peretele, presiunea și funcția: artere — distribuție, capilare — schimb, vene — întoarcere. Vasele limfatice nu transportă globule roșii în mod obișnuit și nu reprezintă o a treia buclă a sângelui. Valvele venoase ajută împotriva refluxului, mai ales în membrele inferioare.

Reține: viteza este maximă în aortă și minimă în capilare, pentru că secțiunea totală a capilarelor este cea mai mare; presiunea scade de la aortă spre venele cave; presiunea oncotică a plasmei se opune filtrării. Arteriolele reglează rezistența și distribuția sângelui. Venele conțin cel mai mare volum de sânge (aproximativ 64%). Limfa se varsă în sistemul venos prin canalul toracic și canalul limfatic drept.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre circulația în vase sunt corecte afirmațiile:

1. Arterele au strat muscular și elastic bine dezvoltat.
2. Viteza sângelui este minimă în capilare.
3. Limfa ajunge în sânge prin canalul toracic și canalul limfatic drept.
4. Presiunea oncotică favorizează filtrarea la capătul arterial al capilarului.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: a. Afirmația 4 este falsă, deoarece presiunea oncotică a proteinelor plasmatice se opune filtrării și favorizează reabsorbția.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toate venele transportă sânge sărac în oxigen.
  Corect: Venele pulmonare transportă sânge oxigenat.
• Greșit: Limfa este același lucru cu plasma din artere.
  Corect: Provine din lichidul interstițial drenat.
• Greșit: Sângele curge mai repede în capilare decât în aortă.
  Corect: Viteza este maximă în aortă și minimă în capilare, pentru că suprafața totală a secțiunii capilarelor este foarte mare.

Înainte și după