Deficiențe și boli ale analizatorilor

Deficiențele analizatorilor pot apărea la receptor, pe calea nervoasă sau în regiunile cerebrale care prelucrează informația. O vedere neclară poate avea legătură cu focalizarea luminii, cu retina ori cu alte componente. O scădere a auzului poate apărea când vibrațiile nu se transmit bine prin urechea medie sau când celulele receptoare și nervii sunt afectați. Pierderea mirosului, sensibilitatea cutanată modificată sau problemele de echilibru au, la rândul lor, cauze diferite.

Aceeași plângere nu înseamnă automat aceeași boală. De exemplu, „nu aud bine” spune ce observă o persoană, dar nu arată locul afectat. Investigarea necesită evaluare de specialitate. În învățarea biologiei, folosește schema receptor–cale–centru ca să înțelegi cum ar putea apărea un deficit, fără să formulezi un diagnostic dintr-un singur simptom. Prevenția include protejarea auzului față de zgomote puternice, respectarea igienei și atenție la schimbări persistente ale vederii sau auzului. Când studiezi un caz, notează ce simț este afectat, ce structuri ar putea participa și ce informație lipsește pentru o concluzie. Lecția Segmentele unui analizator oferă schema necesară acestei analize.

Astigmatismul este un viciu de refracție datorat curburii inegale a corneei ori cristalinului; strabismul privește alinierea ochilor. Conjunctivita este inflamația conjunctivei, iar otitele sunt inflamații ale urechii. Pentru piele, micozele sunt infecții fungice, acneea implică unitățile pilosebacee, iar herpesul este o infecție virală. Cauzele diferă și se confirmă prin examenul organului afectat.

Miopia formează imaginea înaintea retinei și se corectează cu lentile divergente; hipermetropia o formează înapoia retinei și se corectează cu lentile convergente. Cataracta opacifiază cristalinul și încețoșează vederea; protecția față de radiația UV și controlul factorilor de risc ajută la prevenire. Glaucomul afectează nervul optic și poate reduce treptat câmpul vizual; depistarea timpurie este importantă. Otita poate provoca durere și scăderea auzului; îngrijirea infecțiilor respiratorii și evitarea traumatizării urechii reduc riscul. Surditatea poate fi de transmisie (ureche externă sau medie) ori de percepție (receptor, nerv sau centru).

Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice. Igiena mâinilor și evitarea obiectelor personale comune reduc unele conjunctivite; protecția față de zgomot puternic reduce riscul de afectare a auzului. Micozele cutanate pot fi limitate prin păstrarea pielii curate și uscate, iar herpesul este o infecție virală care poate recidiva.

Piodermitele sunt infecții purulente ale pielii, produse de stafilococ (Staphylococcus aureus) și de streptococ. Bacteriile pătrund printr-o zgârietură, o plagă mică sau o înțepătură de insectă. Formele cunoscute sunt impetigo (vezicule și pustule care se sparg și lasă cruste galbene, mai ales pe față, la copiii de 2–6 ani), foliculita (infecția unui folicul pilos), furunculul (infecția profundă a unui folicul pilos și a glandei sebacee, cu un miez de puroi) și carbunculul (mai multe furuncule unite). Manifestările sunt roșeața, durerea, căldura locală, puroiul și mâncărimea; scărpinatul întinde leziunile. Prevenirea cere spălarea mâinilor, dezinfectarea imediată a oricărei plăgi, unghii tăiate scurt și evitarea obiectelor personale comune (prosop, aparat de ras). Furunculele nu se storc, pentru că infecția se poate extinde în țesuturile din jur.

Rinitele sunt inflamații ale mucoasei nazale. Rinita acută infecțioasă (guturaiul) este produsă de virusuri respiratorii, în special de rinovirusuri, și se transmite prin picăturile din aer și prin mâinile contaminate. Ea dă obstrucție nazală, strănut, secreție apoasă, apoi mucoasă, și scăderea mirosului, iar simptomele trec în aproximativ o săptămână. Rinita alergică este un răspuns imun exagerat la polen, praf sau acarieni: strănut în salve, mâncărimi nazale, lăcrimare, nas înfundat. Prevenirea înseamnă igiena mâinilor și acoperirea gurii la strănut pentru rinita infecțioasă, iar la cea alergică, evitarea alergenului cunoscut. Picăturile decongestionante folosite mai mult de câteva zile întrețin la rândul lor inflamația mucoasei.

Exemplu rezolvat 1: calculul dioptriilor pentru miopie. Un elev miop vede clar cel mult până la 50 cm (punctul remotum).

1. Lentila corectoare trebuie să formeze pentru obiectele îndepărtate o imagine virtuală la 50 cm, deci este divergentă cu distanța focală $f=-0,5$ m.
2. Convergența: $C=\frac{1}{f}=\frac{1}{-0,5}=-2$ dioptrii.
3. Concluzie: elevul poartă lentile de $-2$ dioptrii.

Exemplu rezolvat 2: hipermetropie. Un pacient vede clar numai de la 100 cm (punctul proxim) și vrea să citească la 25 cm.

1. Lentila trebuie să formeze pentru un obiect aflat la 25 cm o imagine virtuală la 100 cm: $\frac{1}{f}=\frac{1}{0,25}-\frac{1}{1}=4-1=3$ dioptrii.
2. Lentila este convergentă, de $+3$ dioptrii.

Strabismul apare când axele vizuale ale celor doi ochi nu sunt paralele, iar tratamentul precoce, în copilărie, previne ambliopia (reducerea vederii ochiului deviat). Conjunctivita poate fi virală, bacteriană sau alergică. Micozele cutanate sunt produse de fungi dermatofiți, de exemplu Trichophyton, și se transmit prin contact cu piele sau obiecte contaminate.

Greșeli frecvente

• Greșit: Un simptom stabilește singur cauza și localizarea unei boli senzoriale.
  Corect: Simptomele trebuie corelate cu examinarea și testele potrivite.
• Greșit: Miopia și cataracta sunt același defect.
  Corect: Miopia este un viciu de refracție; cataracta este opacifierea cristalinului.
• Greșit: Glaucomul se corectează cu ochelari, ca miopia.
  Corect: Glaucomul este creșterea presiunii intraoculare cu lezarea nervului optic; leziunile nu se refac, iar tratamentul scade presiunea.

Înainte și după