Prezentări digitale

O prezentare digitală conduce un public prin idei, nu reproduce integral textul vorbitorului. Un diapozitiv are un mesaj principal, un titlu care îl anunță și elemente lizibile din locul de unde privește publicul. Tema stabilește culori și fonturi; coordonatorul de diapozitive aplică în mod consecvent structura și elementele comune. Imaginile, sunetul și videoclipul se aleg pentru a explica un conținut, cu sursa și dreptul de folosire verificate.

Exemplu. Pentru a prezenta circuitul apei, folosești un desen cu evaporarea, condensarea și precipitațiile, iar lângă el trei etichete scurte. Textul lung despre fiecare etapă îl explici oral. Dacă publicul este clasa a III-a, mărești etichetele și limitezi detaliile.

Tranziția schimbă modul de trecere dintre diapozitive; animația schimbă apariția sau mișcarea unui obiect de pe același diapozitiv. Ambele trebuie să sprijine succesiunea ideilor și să nu ascundă conținutul. Un buton de acțiune sau o legătură internă poate conduce la un diapozitiv ales, astfel încât o prezentare să devină un chestionar cu ramificații. Pentru a o folosi și cu tastatura, verifici ordinea focalizării și lizibilitatea controalelor. O expunere personalizată selectează diapozitive din prezentarea existentă pentru un anumit public.

Coordonatorul de diapozitive, în practică. Într-o prezentare cu 12 diapozitive vrei titluri albastre, de 32 de puncte. Dacă schimbi fontul și culoarea o singură dată în coordonator, toate cele 12 titluri se actualizează, iar diapozitivele adăugate ulterior le moștenesc. Dacă ai formatat titlurile unul câte unul, aceeași modificare cere 12 intervenții și este ușor să ratezi unul. Machetele, de pildă „Titlu și conținut” sau „Doar titlu”, stabilesc unde stau elementele; alegi macheta potrivită, nu muți manual casetele.

Lizibilitatea. Un text mic nu se citește de la ultimul rând al sălii. O regulă practică este un text de cel puțin 24 de puncte și cel mult șase rânduri pe diapozitiv, cu cuvinte-cheie în loc de propoziții întregi. Contrastul dintre text și fundal trebuie să fie suficient: standardul de accesibilitate WCAG cere un raport de cel puțin 4,5 la 1 pentru textul obișnuit, deci textul negru pe fond alb este potrivit, iar textul gri deschis pe fond alb nu este.

Animații cu rost. Pentru o listă cu trei idei, animația „Apariție” aplicată fiecărui element, la clic, îți permite să explici o idee înainte ca publicul să citească următoarea.

Sursa și dreptul de folosire. O imagine găsită pe internet nu poate fi folosită oricum. O imagine cu licența Creative Commons CC BY poate fi folosită cu condiția să indici autorul și sursa, de pildă într-o mențiune sub imagine sau pe ultimul diapozitiv.

Notițe și expunere personalizată. Notițele vorbitorului sunt vizibile numai ție, în modul prezentator. Dintr-o prezentare de 20 de diapozitive poți crea o expunere personalizată cu 8 dintre ele, pentru un public care are puțin timp, fără să ștergi restul. Exemplu lucrat. Construiești un test cu o întrebare și două variante. Pe primul diapozitiv, butonul A duce la „Corect”, iar butonul B la „Mai încearcă”. Pe cele două diapozitive de rezultat adaugi buton „Înapoi la întrebare”. Testezi toate cele patru legături în modul de prezentare; un buton care arată bine dar nu duce la destinația corectă face produsul inutil. După test, înlocuiești o imagine decorativă mare care acoperea textul.

Greșeli frecvente

• Greșit: coordonatorul de diapozitive schimbă automat adevărul informațiilor.
  Corect: el asigură coerența formatului, nu verifică faptele.
• Greșit: animația și tranziția sunt aceeași operație.
  Corect: animația privește obiectul; tranziția privește trecerea dintre diapozitive.
• Greșit: un buton vizibil este sigur funcțional.
  Corect: fiecare legătură se testează în modul de prezentare.

Înainte și după