Calcul tabelar

Într-o foaie de calcul, celula se identifică prin coloană și rând, de exemplu B3. Formula începe cu = și folosește valorile celulelor; =B2*C2 calculează un produs, iar SUM însumează un interval. O referință relativă se schimbă la copiere; una absolută, precum $E$1, rămâne fixă. Filtrele afișează doar rândurile care respectă o condiție, fără să șteargă restul datelor. Validarea datelor limitează intrările acceptate, iar formatarea condiționată evidențiază valorile după reguli. Graficul se alege după relația urmărită: bare pentru comparații, linie pentru evoluție.

Funcția IF alege între două rezultate pe baza unei condiții. O tabelă bine organizată are antete, unități și câte o observație pe rând; sortarea unui singur șir de celule poate rupe asocierea dintre coloane. Un tabel pivot grupează și sintetizează multe rânduri, de pildă vânzări pe luni și categorii. Pentru interpretare trebuie verificat dacă intervalul ales include toate datele și dacă axele graficului sunt etichetate.

Exemplu lucrat. În B2 este prețul 12 lei, în C2 cantitatea 3, iar E1 conține TVA 0,19. D2 primește =B2C2 și rezultă 36 lei. F2 primește =D2(1+$E$1) și rezultă 42,84 lei. Dacă copiezi formula în F3, se schimbă D2 în D3, dar E1 rămâne fix.

Exemplul 2 — funcția IF și funcții statistice. Notele a patru elevi sunt în B2:B5: 9, 4, 7 și 5. În C2 se scrie =IF(B2>=5;"promovat";"nepromovat"); rezultatul este „promovat” pentru 9, 7 și 5, respectiv „nepromovat” pentru 4. Formula se copiază în C3:C5. Numărul elevilor promovați se obține cu =COUNTIF(B2:B5;">=5") și este 3, iar media clasei cu =AVERAGE(B2:B5) și este $(9+4+7+5)/4=6,25$. În funcție de setările regionale ale programului, separatorul argumentelor este punct și virgulă sau virgulă; formula trebuie scrisă așa cum o acceptă programul folosit.

Exemplul 3 — referințe mixte. O tablă a înmulțirii se completează cu o singură formulă. Numerele 1, 2, 3 sunt în A2:A4, iar 1, 2, 3 sunt în B1:D1. În B2 se scrie =$A2*B$1: semnul $ din fața lui A fixează coloana, iar semnul $ din fața lui 1 fixează rândul. Copiată în D3, formula devine =$A3*D$1, adică $2\cdot 3=6$: coloana A și rândul 1 rămân sursa factorilor, iar celelalte părți se deplasează odată cu celula. Cu referințe relative, formula copiată ar fi citit celule goale sau greșite.

Exemplul 4 — sinteza pe categorii. Un tabel are coloanele Luna, Categoria și Valoarea: ianuarie, manuale, 120 de lei; ianuarie, caiete, 80; februarie, manuale, 90; februarie, caiete, 100. Un tabel pivot cu Categoria pe rânduri și suma valorilor în câmpul de date dă manuale 210 și caiete 180, iar totalul general este 390. Același rezultat se obține cu =SUMIF(B2:B5;"manuale";C2:C5) pentru prima categorie. Tabelul pivot trebuie reîmprospătat după ce se schimbă datele sursă.

Cazul-limită: referința circulară. Dacă totalul se află în C6 și formula este =SUM(C2:C6), intervalul include chiar celula care conține formula. Programul semnalează o referință circulară, pentru că rezultatul ar depinde de el însuși. Formula corectă este =SUM(C2:C5). Un interval prea scurt sau prea lung dă tot rezultate greșite, deci după ce scrii formula verifici ce celule sunt colorate ca interval.

La ordonarea unui tabel se selectează întregul interval cu datele, nu o singură coloană: altfel numele elevilor rămân pe loc, iar notele se mută, și fiecare nume ajunge lângă nota altui elev.

Greșeli frecvente

• Greșit: $E$1 se schimbă când copiezi formula.
  Corect: semnele $ fixează coloana și rândul.
• Greșit: Filtrarea șterge rândurile ascunse.
  Corect: le ascunde temporar din afișare.
• Greșit: Un grafic fără unități explică singur datele.
  Corect: axele și unitățile trebuie precizate.

Înainte și după