Influența socială

Oamenii își pot schimba opiniile și acțiunile sub influența grupului. Conformismul este alinierea la răspunsul grupului; obediența este urmarea unei cereri formulate de o autoritate. O normă descriptivă spune ce fac membrii de regulă, iar una prescriptivă ce se așteaptă să facă. În fiecare caz, persoana rămâne responsabilă să evalueze consecințele propriei acțiuni.

Presiunea normativă motivează conformarea prin dorința de acceptare; influența informațională apare când grupul pare să știe mai bine într-o situație nesigură. Cele două motive pot coexista, dar exemplele trebuie analizate după dovada din enunț. Atitudinile sociale se pot schimba când persoana primește informații noi, trăiește experiențe relevante sau discută cu grupul. Un dezacord argumentat arată cum se poate respecta relația cu ceilalți fără a renunța la evaluarea faptelor.

• influență socială: schimbarea conduitei sau opiniilor în prezența celorlalți; elevul își modifică alegerea după grup.
• conformism: alinierea la opinia sau conduita grupului; elevul acceptă răspunsul majorității.
• obediență: urmare a unei cereri venite de la o autoritate; elevul execută instrucțiunea profesorului.
• normă descriptivă: percepția despre ce fac ceilalți de obicei; elevul vede că majoritatea reciclează.
• normă prescriptivă: așteptarea despre ce ar trebui făcut; clasa stabilește regula de a asculta.
• presiune normativă: aliniere pentru acceptare sau evitarea respingerii; elevul aprobă grupul ca să nu fie exclus.
• influență informațională: aliniere pentru că ceilalți par să dețină informații utile; elevul urmează răspunsul colegilor nesigur fiind.
• dezacord argumentat: exprimarea unei poziții diferite cu motive; elevul explică de ce răspunsul grupului e greșit.
• autoritate legitimă: rol recunoscut ce poate cere respectarea unor reguli; profesorul dă instrucțiuni de siguranță.
• responsabilitate personală: evaluarea propriei acțiuni chiar sub presiunea grupului; elevul refuză să răspândească un zvon.

Exemplu analizat: Într-o clasă, aproape toți aleg un răspuns. Un elev nesigur îl adoptă fiindcă presupune că ceilalți știu mai bine: influență informațională. Altul știe că e greșit, dar vrea să fie acceptat: presiune normativă. O cerere de la o autoritate este obediență, nu simplu conformism.

Experimente clasice. Solomon Asch (experimentele din anii 1950, publicate în 1956) a cerut participanților să compare lungimea unor linii; complicii dădeau în unanimitate răspunsuri greșite. Aproximativ 75% dintre participanți au cedat cel puțin o dată, iar în ansamblul încercărilor cam 37% din răspunsuri au fost conforme cu grupul; conformismul scădea mult când apărea un singur complice care dădea răspunsul corect. Stanley Milgram (1961–1963) a studiat obediența: în varianta de bază, 26 din 40 de participanți (65%) au aplicat șocuri până la nivelul maxim de 450 V la cererea experimentatorului; ulterior s-a arătat că obediența scădea când autoritatea era la distanță. Latané și Darley au descris difuzia responsabilității: cu cât sunt mai mulți martori, cu atât fiecare se simte mai puțin responsabil să intervină. Robert Cialdini a descris principii ale influenței: reciprocitatea, angajamentul, dovada socială, autoritatea, simpatia și raritatea.

Exemplu 2. Un elev vede o postare falsă cu mii de aprecieri și o distribuie, deși nu a verificat-o. Pași: (1) principiul activat — dovada socială; (2) factorul de risc — absența verificării; (3) alternativa — verificarea sursei primare; (4) concluzia — influența socială nu dispensează de responsabilitate personală.

Greșeli frecvente

• Greșit: Influența socială apare numai când cineva ne obligă sau ne amenință.
  Corect: ea apare și fără constrângere, de pildă când observăm ce fac ceilalți de obicei (norma descriptivă) sau când grupul pare să știe mai bine.
• Greșit: Obediența și conformismul sunt același lucru.
  Corect: conformismul este alinierea la grup, fără o cerere explicită; obediența este urmarea unei cereri formulate de o autoritate, ca în experimentul lui Milgram.
• Greșit: Conformismul este întotdeauna un semn de slăbiciune.
  Corect: Conformismul poate fi util (respectarea unor norme comune), dar devine problemă când sprijină o conduită greșită.
• Greșit: În experimentul lui Milgram, participanții erau persoane cu tendințe violente.
  Corect: Participanții erau persoane obișnuite, ceea ce a arătat puterea situației și a autorității.

Înainte și după