Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu: rezumat

Rezumatul pe scurt

Locotenentul Apostol Bologa, ofițer român în armata austro-ungară, face parte din curtea marțială care îl condamnă la moarte pe sublocotenentul ceh Svoboda, prins când voia să treacă la ruși. Își face datoria cu conștiința liniștită, dar execuția îl tulbură, iar prietenul lui, căpitanul ceh Klapka, îi povestește despre pădurea spânzuraților de pe frontul italian. Când divizia lui e mutată pe frontul românesc, Bologa vrea să treacă la ruși, dar este rănit. Mutat în satul Lunca, se îndrăgostește de Ilona, fata groparului, rupe logodna cu Marta și se logodește cu Ilona. Încearcă să treacă frontul spre români, dar este prins de locotenentul Varga, judecat de o curte marțială și spânzurat.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Liviu Rebreanu”.

Rezumatul pe capitole

Cartea întâi, capitolele 1–2

În satul Zirin, sublocotenentul ceh Svoboda, prins când trecea la ruși cu hărți și planuri, este spânzurat. Locotenentul Apostol Bologa, ofițer român, a votat condamnarea în curtea marțială și spune că are conștiința împăcată. Generalul Karg silește un caporal să facă pe călăul. Seara, Bologa își amintește viața: s-a născut în Parva, fiul avocatului Iosif Bologa, și și-a pierdut credința după moartea tatălui. A studiat filozofia la Budapesta, s-a logodit cu Marta, fiica avocatului Domșa, și a plecat la război din gelozie și din datorie față de stat.

Cartea întâi, capitolele 3–4

Bologa primește o scrisoare de la mama lui: protopopul Groza a fost internat după denunțul notarului Pălăgieșu, iar Marta glumește cu ofițerii. El nu răspunde. La popota diviziei, după execuție, ofițerii se ceartă. Gross, un evreu, vorbește despre ură, ungurul Varga despre patrie și datorie, rutenul Cervenko despre suferință, iar Bologa spune că nu dă socoteală decât conștiinței. Klapka va comanda divizionul lui Bologa, iar pe cer apare reflectorul rusesc, care sâcâie de o săptămână bateriile.

Cartea întâi, capitolele 5–7

Klapka, avocat în viața civilă, îi arată fotografiile celor patru copii ai lui și îi povestește cum, pe frontul italian, a asistat la spânzurarea a trei ofițeri cehi într-o pădure în care atârnau mulți alți cehi. Atunci a gândit: „Asta-i pădurea spânzuraților” (Wikisource, Cartea întâi, cap. 5). A fost mutat ca suspect. Apoi îi spune lui Bologa, în secret, că divizia va merge pe frontul românesc, în Ardeal. Bologa e zdruncinat și spune că ar prefera să treacă la ruși, iar Klapka îl avertizează că ar fi spânzurat.

Cartea întâi, capitolele 8–11

Bologa vrea să distrugă reflectorul, ca să primească o decorație și apoi să ceară generalului să nu fie trimis în Ardeal. Reflectorul este distrus, dar generalul Karg, care îl propune pentru medalia de aur, se înfurie când Bologa cere să rămână pe frontul italian, și îl notează ca primejdios. Bologa îi spune lui Klapka că trece la ruși în noaptea aceea. Klapka încearcă să-l oprească, iar Bologa pornește spre front, dar un atac rusesc îl lovește: un obuz îl rănește în piept și în coapsă.

Cartea a doua, capitolele 1–3

Bologa se vindecă luni de zile într-un spital, într-o odaie cu Varga, ofițer de husari. Gândește că soarta a fost blândă: să dezerteze la ruși ar fi fost rușine, iar să treacă la români ar fi un act de eroism. În tren, îi spune lui Varga că datoria și jurământul valorează doar până îi impun o crimă. Generalul Karg, mulțumit de el, îl trimite totuși, din omenie, la coloana de muniții din Lunca. Acolo îl întâlnește pe preotul Constantin Boteanu, prieten din liceul de la Năsăud, speriat de internarea în Ungaria.

Cartea a doua, capitolele 4–6

În Lunca, Bologa locuiește la groparul Paul Vidor și o cunoaște pe fiica lui, Ilona, care îl tulbură. La front, Klapka îi anunță revoluția din Rusia, iar un sublocotenent român prizonier îi răspunde cu dispreț că un adevărat român nu ar trage în frații lui. Bologa îi mărturisește preotului Boteanu că va trece la români, dar acesta, speriat, refuză să-l ajute. Bologa se îmbolnăvește, Ilona îl îngrijește zece zile, iar doctorul Meyer îi obține o lună de concediu.

Cartea a doua, capitolele 7–9

Acasă, în Parva, Bologa o vede pe Marta venind cu locotenentul Tohaty, un honved, și vorbind ungurește. Rupe logodna printr-o scrisoare către Domșa, tatăl ei, și îi trimite inelul. Orășelul bârfește, iar mama lui, în secret, e mulțumită. Bologa înțelege că a rupt cu Marta din cauza Ilonei și se simte iar vinovat. Notarul Pălăgieșu, trimis să-l împace, îi vorbește de sus, iar Bologa îl lovește în gură și îl alungă.

Cartea a doua, capitolele 10–11

După trei zile de ploaie petrecute pe verandă, cu cărți vechi, Bologa trăiește o stare mistică și spune: „Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!” (Wikisource, Cartea a doua, cap. 10). A doua zi e plin de iubire. Cere iertare notarului Pălăgieșu, în piață, și Martei, în casa lui Domșa. Când primește ordin să se prezinte, mama și Petre îl conduc la tren, în ajunul Săptămânii Mari. Un măr înflorit o acoperă pe mama lui, iar Bologa pleacă cu un presentiment negru.

Cartea a treia, capitolele 1–3

Întors în Lunca, Bologa o găsește pe Ilona la gară, unde a așteptat toate trenurile. Se sărută cu patimă, iar seara, privind luceafărul, simte că a regăsit o comoară. A doua zi, la birou, se întreabă dacă denunțul lui Pălăgieșu a provocat chemarea înapoi. Gross îl acuză că folosește iubirea și pe Dumnezeu ca mască a șovinismului românesc. Cervenko este în spital cu un glonț lângă inimă, iar Varga îi spune lui Bologa că îl așteaptă, ca să-l aresteze.

Cartea a treia, capitolele 4–7

În Săptămâna patimilor, Bologa și Ilona se iubesc, iar sâmbătă el cere mâna fetei de la Vidor. Preotul Boteanu îi logodește în aceeași zi. De Înviere, Bologa aude că trei țărani bănuiți de spionaj, doi din Făget și unul din Lunca, au fost spânzurați lângă șosea. Klapka îl vizitează, vorbește despre pregătiri la front și despre dezertări și se bucură că Bologa nu mai vrea să treacă linia. Petre este chemat la regiment.

Cartea a treia, capitolele 8–9

Joi, un plutonier îl duce cu automobilul la Făget. Pe drum trec pe lângă braniștea cu șapte spânzurați, iar Bologa strigă îngrozit. La comandament, pretorul îi spune că a fost chemat în locul unui membru bolnav al curții marțiale, pentru o afacere gravă: doisprezece arestați români stau într-un hambar. Generalul Karg îi cere să fie sever și să poarte decorațiile, iar Bologa strânge buzele și pleacă fruntea.

Cartea a treia, capitolele 10–11

Seara, Bologa pornește pe jos spre Lunca și spune că a uitat ceva acasă. O găsește pe Ilona în pat, ia harta cu pozițiile frontului, desenată de el cu creionul roșu, și pleacă fără revolver. Ilona îi spune că îi va fi călăuză, iar el îi răspunde că se va întoarce s-o ia. Noaptea trece de bateriile lui Klapka, se încurcă în sârma ghimpată și se rătăcește. O patrulă condusă de Varga îl oprește.

Cartea a patra, capitolele 1–2

Bologa merge liniștit între soldați, până la postul de comandă al regimentului. Varga raportează că un locotenent de artilerie a fost prins încercând să dezerteze. Când găsește harta cu pozițiile, strigă triumfător și scrie raportul. A doua zi dimineață, Bologa este dus la Făget într-o căruță, cu patru soldați și un sublocotenent vorbăreț. Klapka îi promite că îl va apăra. La braniștea cu spânzurații, Bologa șoptește că nu vrea să moară.

Cartea a patra, capitolele 3–5

La Făget, pretorul îl interoghează și îl bănuiește că este șeful unei organizații de spioni și că a luat harta ca să bombardeze comandamentul. Bologa nu semnează procesul-verbal și este închis în chioșcul de bârne. Seara, Ilona îi aduce cina, iar el se simte fericit. A doua zi, Klapka, apărătorul lui, îi propune să-și retragă depoziția și să tăgăduiască dezertarea. Bologa refuză să mintă și spune pretorului că nu mai are nimic de adăugat.

Cartea a patra, capitolele 6–8

Curtea marțială se întrunește în cancelaria pretorului, sub președinția unui colonel; din ea face parte și Gross. Bologa strigă să fie omorât și iese. Primește o scrisoare de la mama lui, cu vești mărunte din Parva. După miezul nopții i se citește sentința: moarte prin ștreang pentru trădare și dezertare. Preotul Boteanu vine să-l vadă, iar Bologa îi dă ceasul. În fața lui Klapka și a lui Vidor, se urcă pe scaun și își potrivește singur ștreangul, privind luceafărul. Cartea se încheie cu glasul preotului: „Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol...” (Wikisource, Cartea a patra, cap. 8).

Personajele

• Apostol Bologa — locotenent de artilerie, român din Parva, în armata austro-ungară; protagonistul.
• Otto Klapka — căpitan ceh, avocat în viața civilă, prietenul lui Bologa, care îl apără la proces.
• Svoboda — sublocotenentul ceh spânzurat în primele pagini ale romanului.
• Ilona — fiica groparului Paul Vidor din Lunca, logodnica lui Bologa.
• Paul Vidor — groparul din Lunca, tatăl Ilonei.
• Marta — fiica avocatului Domșa, prima logodnică a lui Bologa.
• Varga — locotenent de husari, ungur, cel care îl prinde pe Bologa.
• Gross — locotenent de pionieri, evreu, unul dintre judecătorii lui Bologa.
• Cervenko — căpitan rutean, rănit mortal în spital.
• Constantin Boteanu — preot român, prieten din liceu al lui Bologa.
• Petre — ordonanța lui Bologa, țăran din Parva.
• Generalul Karg — comandantul diviziei.
• Doamna Bologa — mama lui Apostol.

Întrebări frecvente