D-l Goe…, de I. L. Caragiale: rezumat

Rezumatul pe scurt

Ca să nu mai rămână repetent, tânărul Goe este dus la București de 10 mai de mam’ mare, de mamița și de tanti Mița. La gară, în costum de marinar, femeile se ceartă între ele cum se zice costumul de marinar. În tren scoate capul pe fereastră, iar pălăria, cu biletul sub panglică, îi zboară. Conductorul cere un bilet nou, iar femeile plătesc și îi dau un beret. Goe se încuie într-un compartiment strâmt și este scos de conductor. Apoi pune mâna pe mânerul semnalului de alarmă, iar trenul se oprește în câmp. Nimeni nu află cine l-a tras, iar la București femeile urcă cu el într-o trăsură.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Proza lui I. L. Caragiale”.

Rezumatul pe capitole

Pe peron

Mam’ mare, mamița și tanti Mița au promis să-l ducă pe Goe la București de 10 mai, ca să nu mai rămână repetent. Dis-de-dimineață, bine gătite, așteaptă trenul accelerat într-o gară. Goe, în costum de marinar, cu pălărie de paie și bilet înfipt sub panglică, strigă cu ton de comandă că vrea să vină trenul. Femeile îl alintă și se ceartă între ele cum se zice: marinel, marinal sau mariner. Goe le spune „proaste” la două dintre ele, iar ele îi dau dreptate.

În tren

Trenul e plin, dar niște tineri politicoși fac loc femeilor. Goe vrea să stea pe coridor și scoate capul pe fereastră, deși un tânăr îi spune că nu e voie, iar el îi răspunde: „Ce treabă ai tu, urâtule?” (Wikisource). Pălăria îi zboară, cu tot cu bilet. Conductorul cere un bilet nou și o amendă, iar femeile se miră că trebuie să mai plătească. În smucitura trenului, Goe se lovește la nas. Mam’ mare scoate din săculeț un beret din aceeași uniformă, îl pupă și îl scuipă să nu-l deoache.

Încuiat într-un compartiment

Mamița îl îmbie pe Goe cu ciocolată, iar el iese iar pe coridor s-o mănânce. După un timp, mam’ mare nu-l mai vede și toate trei strigă că băiatul a căzut din tren. De fapt, Goe s-a încuiat într-un compartiment unde nu încape decât o persoană și nu poate ieși. Conductorul vine cu biletul, își ia banii și îl eliberează pe prizonier. Cele trei femei îl sărută ca după o lungă despărțire, iar mam’ mare se așază pe un geamantan străin, ca să-l păzească.

Semnalul de alarmă

Goe observă în colțul coridorului o mașinărie cu mâner și, în picioare pe geamantan, începe să tragă de ea. Se aude un șuier, trei fluiere scurte, iar trenul se oprește pe loc, cu o zguduitură puternică. Pasagerii se sperie, iar personalul trenului caută vagonul cu sigiliul rupt: e chiar cel din care a zburat pălăria lui Goe. Nimeni nu află cine a tras semnalul, iar mam’ mare doarme cu puișorul în brațe. Trenul pornește după vreo zece minute și ajunge la București.

La București

Cele trei femei coboară cu Goe. Mam’ mare îi așază frumos beretul și îl scuipă încă o dată de deochi. Îl sărută și vrea să afle dacă nasul îl mai doare. Apoi urcă toți într-o trăsură, iar birjarului i se spune: „La bulivar, birjar! la bulivar!” (Wikisource). Schița se încheie aici, înainte de sărbătoarea de 10 mai.

Personajele

• Goe — băiatul mic, răsfățat și obraznic, îmbrăcat în costum de marinar.
• Mam’ mare — bunica lui, care îl alintă și îi dă dreptate mereu.
• Mamița — mama lui, care încearcă să-l potolească, dar cedează și ea.
• Tanti Mița — mătușa lui, la fel de îndatoritoare.
• Conductorul — omul trenului, care cere biletele și îl eliberează pe Goe din compartimentul în care s-a încuiat.
• Tânărul din tren — pasagerul care îi spune lui Goe să nu scoată capul pe fereastră și e numit urâtul în text.

Întrebări frecvente