Alianțele de dinaintea Primului Război Mondial

Înainte de Primul Război Mondial, marile puteri europene formaseră două grupări. Tripla Alianță reunea Germania, Austro-Ungaria și Italia. Tripla Înțelegere (Antanta) apropia Franța, Rusia și Regatul Unit. Odată consolidate, în 1907, aceste grupări structurau relațiile dintre marile puteri, dar apartenența la o alianță nu arată singură cum a acționat fiecare stat când a început războiul.

România a încheiat în 1883 un tratat secret cu Austro-Ungaria, la care a aderat Germania; Italia a aderat la acest tratat în 1888. În 1914, Consiliul de Coroană a hotărât să nu intre atunci în război. După negocieri, România a semnat în 1916 un tratat și o convenție militară cu Antanta și a intrat în război de partea ei. Aceste date arată că tratatul, decizia politică și participarea militară sunt momente diferite.

Cum s-a ajuns la două blocuri? După războiul din 1870–1871, Germania unificată era cea mai puternică țară de pe continent. Cancelarul Bismarck a vrut să izoleze Franța, care pierduse Alsacia și Lorena și dorea revanșa. Germania s-a aliat în 1879 cu Austro-Ungaria (Dubla Alianță), iar în 1882 s-a alăturat și Italia, formând Tripla Alianță. Franța a căutat aliați: în 1892 a încheiat o alianță militară cu Rusia, iar în 1904 o înțelegere cu Marea Britanie, numită Antanta Cordială. În 1907, după ce Marea Britanie și Rusia și-au rezolvat neînțelegerile coloniale, s-a format Tripla Înțelegere, cunoscută și ca Antanta.

Tensiunile creșteau din mai multe motive. Marile puteri se întreceau în cursa înarmărilor: Germania construia o flotă care amenința supremația britanică pe mări, iar Marea Britanie a lansat în 1906 cuirasatul Dreadnought. Existau rivalități coloniale (crizele din Maroc, în 1905 și 1911), probleme naționale în Balcani și în Austro-Ungaria și dorința Franței de a recupera Alsacia-Lorena. Crizele din Balcani (anexarea Bosniei de către Austro-Ungaria în 1908 și războaiele balcanice din 1912–1913) au apropiat Europa de război.

Exemplu rezolvat — Italia în 1914. Cerința: explică de ce Italia, membră a Triplei Alianțe, nu a intrat în război în august 1914.

1. Italia aderase la alianță în 1882, dar tratatul avea caracter defensiv.
2. Austro-Ungaria atacase Serbia fără să fie atacată, iar Italia a susținut că nu este obligată să participe.
3. Italia și-a declarat neutralitatea în august 1914, iar în mai 1915 a intrat în război de partea Antantei.
4. Concluzie: alianțele nu au avut aceeași forță; apartenența la un bloc nu obliga automat un stat să lupte alături de aliații săi.

Alianțele exprimau calculele de securitate ale statelor, rivalitățile teritoriale și nevoia de sprijin într-un eventual conflict. Tripla Alianță și Tripla Înțelegere nu erau state, ci grupări, iar fiecare înțelegere avea propriile condiții și o istorie proprie. Multe tratate erau secrete, astfel că parlamentele și opinia publică nu cunoșteau angajamentele guvernelor. Din acest motiv, o hartă a alianțelor de dinainte de război nu trebuie citită ca o hartă neschimbată a fronturilor din întregul conflict.

Tratatul secret din 1883 era semnat de regele Carol I și cunoscut doar de un cerc foarte restrâns de miniștri. El avea caracter defensiv: prevedea sprijin pentru România sau Austro-Ungaria în cazul unei agresiuni neprovocate. În 1914 Austro-Ungaria a atacat Serbia fără să consulte România, iar Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914 (stil vechi/stil nou), a hotărât neparticiparea. Neutralitatea a permis negocieri cu ambele tabere. Tratatul cu Antanta din 4/17 august 1916 folosește două date fiindcă România folosea încă calendarul iulian, iar statele occidentale pe cel gregorian. O convenție militară însoțea înțelegerea politică, iar la 14/27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei.

Exemplu rezolvat — evaluarea unei afirmații. Un text spune: „România făcea parte din Tripla Alianță și a luptat din 1914 alături de ea”.

1. Verificăm statutul: România avea un tratat secret cu Austro-Ungaria (1883), la care aderaseră Germania și Italia, nu era membră a Triplei Alianței.
2. Verificăm participarea: în 1914 Consiliul de Coroană a ales neparticiparea.
3. Verificăm momentul intrării: 1916, de partea Antantei.
4. Concluzie: afirmația confundă un tratat cu apartenența și o alianță cu participarea militară; este falsă.

Sistemul bismarckian (1871–1890) a urmărit să țină Franța izolată prin tratate cu Rusia (Liga celor Trei Împărați, apoi Tratatul de reasigurare din 1887). Dar după 1890, când Wilhelm al II-lea l-a demis pe Bismarck și nu a reînnoit tratatul cu Rusia, aceasta s-a apropiat de Franța. Alianța franco-rusă (1892–1894) a amenințat Germania cu un război pe două fronturi, de aceea planul german (Planul Schlieffen) prevedea o victorie rapidă asupra Franței.

Alianțele aveau caracter defensiv, dar planurile militare le făceau rigide: mobilizarea unei armate putea fi percepută ca act de război de vecini. Presa și opinia publică alimentau naționalismul. Conferințele de pace de la Haga (1899, 1907) au încercat să limiteze înarmarea, fără rezultate.

Exemplu rezolvat — Planul Schlieffen. Germania trebuia să lupte pe două fronturi, cu Franța la vest și cu Rusia la est.

1. Identificăm cauza: alianța franco-rusă, care a amenințat Germania din ambele părți.
2. Descriem soluția planului: o campanie rapidă în vest, înainte ca Rusia să-și mobilizeze armata.
3. Observăm riscul: trecerea prin Belgia neutră a adus în război și Marea Britanie.
4. Concluzie: un plan militar rigid a transformat criza din Balcani într-un război european.

În tema relațiilor internaționale, poți folosi alianțele antebelice ca fundal pentru decizia României din 1914–1916. Precizează separat blocul european, tratatul României și opțiunea guvernului la izbucnirea conflictului. Într-un răspuns despre cauze și consecințe, nu transforma simpla apartenență formală la o grupare într-o afirmație despre participare militară. Dacă sursa folosește doar una dintre datele duble, păstrează calendarul indicat și nu prezenta 4 și 17 august ca două tratate diferite.

Exemplu rezolvat — item de tip cauză-efect. Cerința: scrie o relație cauză-efect între alianța franco-rusă din 1892 și planul militar german.

1. Identifici cauza: alianța franco-rusă (1892–1894) amenința Germania cu un război pe două fronturi.
2. Identifici efectul: Planul Schlieffen prevedea o victorie rapidă asupra Franței, înainte ca Rusia să-și mobilizeze armata.
3. Formulezi relația într-o propoziție: din cauza alianței franco-ruse, Germania a elaborat un plan de război rapid în vest.
4. Verifici formularea: cauza e pusă înaintea efectului și legată de el printr-un conector (din cauza, de aceea, ca urmare).

Model de subiect în format Bacalaureat. Sursa A (text elaborat pentru exercițiu, pe baza programei de examen): „În 1883, România a semnat un tratat secret de alianță cu Austro-Ungaria. La izbucnirea războiului european, Consiliul de Coroană a ales neutralitatea. În 1916, România a semnat un tratat cu Antanta și a intrat în conflict.”

1. Menționează anul în care România a semnat tratatul cu Antanta. (6 puncte)
2. Precizează un partener al României din tratatul secret din 1883. (6 puncte)
3. Scrie o relație cauză-efect între izbucnirea războiului din 1914 și hotărârea Consiliului de Coroană. (6 puncte)
4. Prezintă o schimbare în politica externă a României între 1883 și 1916. (6 puncte)
5. Susține sau infirmă afirmația „România a luptat din 1914 alături de Tripla Alianță”, folosind un argument. (6 puncte)

Barem succint: (1) 1916; (2) Austro-Ungaria (sau Germania); (3) cauza: izbucnirea războiului european; efectul: România a ales neutralitatea; (4) trecerea de la alianța cu Austro-Ungaria la alianța cu Antanta; (5) punctul de vedere „fals” poate fi susținut prin neparticiparea din 1914 și intrarea în război în 1916 de partea Antantei. La eseul de 30 de puncte despre relațiile internaționale, folosește cronologia: 1883 – 1914 – 1916.

Greșeli frecvente

• Greșit: România a intrat în război de partea Triplei Alianțe în 1914 fiindcă avusese un tratat în 1883.
  Corect: Conducerea română a decis neparticiparea în 1914 și a intrat în război în 1916 de partea Antantei.
• Greșit: Italia a luptat în 1914 alături de Germania numai fiindcă figura în Tripla Alianță.
  Corect: Italia și-a declarat neutralitatea în august 1914 și a intrat în război în mai 1915, de partea Antantei.
• Greșit: 4 și 17 august 1916 sunt datele a două tratate de alianță diferite.
  Corect: Sunt două stiluri calendaristice pentru semnarea tratatului cu Antanta.

Înainte și după