Cultură și societate în România modernă

În România modernă, școlile, presa, muzeele, societățile savante și instituțiile artistice au creat spații de învățare și dezbatere. Societatea Literară Română a fost înființată în 1866, a devenit Societatea Academică Română în 1867, iar din 1879 a purtat numele Academia Română. Instituția a urmărit cultivarea limbii, literaturii, istoriei și științelor. În 1936 s-a deschis la București Muzeul Satului, care a adunat și prezentat construcții și obiecte din comunități rurale. Cultura modernă cuprinde atât creațiile, cât și instituțiile care le păstrează și le fac accesibile.

Cultura modernă s-a dezvoltat pe mai multe domenii:

• Școala. Legea instrucțiunii publice din 1864 a prevăzut învățământ primar gratuit și obligatoriu. Universitatea din Iași (1860) și cea din București (1864) au fost primele universități moderne din Principate. După 1918 au funcționat și universitățile din Cluj și Cernăuți.
• Presa și literatura. Societatea „Junimea”, înființată la Iași în 1863, a editat revista „Convorbiri literare” (din 1867). În jurul ei s-au afirmat Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.
• Artele. Pictorii Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, compozitorul George Enescu și sculptorul Constantin Brâncuși au făcut cunoscută arta românească în afara țării. Ansamblul de la Târgu Jiu, cu Coloana infinitului, a fost inaugurat în 1938.
• Știința și tehnica. Traian Vuia a efectuat în 1906 un zbor cu un aparat mai greu decât aerul, la Montesson, lângă Paris. Aurel Vlaicu a construit și a pilotat avioane, iar Henri Coandă a prezentat în 1910 un avion cu propulsie neobișnuită, lucrare discutată și astăzi de istoricii aviației. Nicolae Paulescu a descris în 1921 efectele extractului pancreatic asupra diabetului.
• Orașul. Calea ferată București–Giurgiu a fost deschisă în 1869, iar Timișoara a avut în 1884 prima iluminare electrică stradală din Europa continentală. Ateneul Român, inaugurat în 1888, a devenit sală de concerte și de conferințe.

Instituțiile culturale păstrează și răspândesc cunoașterea. Academia Română, Muzeul Satului și universitățile au fost, fiecare, creații ale unei epoci în care statul și elitele urmăreau să formeze o cultură comună în România unită.

Exemplu rezolvat — ordonarea instituțiilor pe axa timpului. Cerința: așază în ordine cronologică Ateneul Român, Universitatea din București, Muzeul Satului și Calea ferată București–Giurgiu, apoi calculează cât timp a trecut de la prima universitate modernă din Principate până la deschiderea Muzeului Satului.

1. Căutăm data fiecăreia în lecție: Universitatea din București, 1864; Calea ferată București–Giurgiu, 1869; Ateneul Român, 1888; Muzeul Satului, 1936.
2. Ordonăm crescător: 1864, 1869, 1888, 1936.
3. Prima universitate modernă din Principate este cea din Iași, din 1860, deci calculăm $1936-1860=76$ de ani.
4. Concluzie: instituțiile moderne au apărut treptat, în peste șapte decenii, nu într-un singur moment.

Modernizarea culturală a fost legată de dezvoltarea învățământului, a tiparului, a transporturilor și a vieții urbane. Instituțiile savante au reunit intelectuali din provincii diferite și au elaborat dicționare, studii și colecții de documente. Istoria Academiei arată trei etape instituționale distincte: înființarea din 1866, reorganizarea din 1867 și numele din 1879. A confunda aceste date înseamnă a pierde evoluția instituției.

Muzeele selectează obiecte și clădiri pentru a le proteja și explica publicului. Muzeul Satului, deschis în 1936, prezenta viața rurală prin construcții transferate și reconstituite într-un spațiu expozițional. O expoziție este o sursă despre patrimoniu și despre deciziile curatorilor, nu o reproducere integrală a vieții fiecărui sat. Accesul la școală și la instituții culturale a fost inegal între regiuni și grupuri sociale; analiza modernizării cere atât exemple de dezvoltare, cât și întrebări despre cine a participat.

Exemplu rezolvat — cronologia unei instituții: o fișă conține „Societatea Literară Română, 1866”; „Societatea Academică Română, 1867”; „Academia Română, 1879”. (1) Identificăm înființarea, reorganizarea și schimbarea numelui. (2) Nu prezentăm cele trei nume ca instituții independente. (3) Comparăm scopul declarat cu publicațiile și proiectele realizate. Concluzia: instituțiile culturale evoluează și își pot păstra misiuni de durată.

Pentru a evalua modernizarea culturală, istoricii folosesc date. Recensământul din 1899 a arătat că aproximativ 78% dintre locuitorii României erau analfabeți, iar cel din 1930 a arătat aproximativ 43%, în România Mare. Cifrele sunt rotunjite și nu arată diferențele dintre sat și oraș, între regiuni sau între bărbați și femei; de aceea, istoricul le citește împreună cu alte surse, de exemplu cu rapoartele școlare.

Exemplu rezolvat — puncte procentuale și procente. Cerința: analfabetismul a scăzut de la aproximativ 78% în 1899 la aproximativ 43% în 1930. Cu cât a scăzut?

1. Scădem valorile: $78-43=35$ puncte procentuale.
2. Calculăm scăderea relativă: $35:78\approx 0,45$, adică aproximativ 45% din nivelul inițial.
3. Observăm diferența dintre cele două moduri de a exprima schimbarea: 35 de puncte procentuale și 45% sunt două formulări diferite pentru același fenomen.
4. Concluzie: analfabetismul a scăzut mult, dar în 1930 mai mult de patru din zece persoane rămâneau analfabete; progresul a fost real, dar incomplet.

Instituțiile culturale reflectă și opțiunile politice. Academia Română a fost un proiect național, care a editat dicționare, a adunat documente și a promovat cercetarea. Muzeul Satului, creat în cadrul școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti, a folosit cercetarea monografică a satului. Ambele arată că modernizarea nu a însemnat doar adoptarea modelelor occidentale, ci și interesul pentru tradițiile proprii.

Greșeli frecvente

• Greșit: Academia Română a fost fondată direct cu acest nume în 1866.
  Corect: precursoarea a fost Societatea Literară Română, iar numele Academia Română datează din 1879.
• Greșit: un muzeu al satului reproduce fiecare gospodărie rurală.
  Corect: muzeul prezintă o selecție de patrimoniu interpretată de specialiști.
• Greșit: înființarea unei instituții dovedește că fiecare locuitor avea acces la ea.
  Corect: accesul trebuie verificat prin date despre educație, geografie și resurse.

Înainte și după