Primul Război Mondial

Primul Război Mondial (1914–1918) a pornit din rivalitățile marilor puteri și criza provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, la 28 iunie 1914. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei la 28 iulie; sistemul de alianțe a extins conflictul. Puterile Centrale au luptat împotriva Antantei. Pe Frontul de Vest, în Franța și Belgia, s-a instalat războiul de tranșee; au existat și fronturi în estul Europei, Balcani, Italia și Orientul Apropiat. SUA au intrat de partea Antantei în 1917. Armistițiul din 11 noiembrie 1918 a oprit luptele cu Germania; tratatele de pace au fost negociate ulterior.

Planul german prevedea o victorie rapidă în vest, dar în septembrie 1914, la Marna, francezii și britanicii au oprit înaintarea germană spre Paris. De atunci armatele s-au înțepenit în tranșee, pe un front de peste 700 km, de la Marea Nordului la granița Elveției. În est, armata germană a învins Rusia la Tannenberg (1914), dar frontul s-a întins pe un teritoriu uriaș. Au existat fronturi și în Balcani (atacul asupra Serbiei), în Italia, în Orientul Apropiat (Gallipoli, 1915) și pe mări. Germania a folosit submarinele, iar scufundarea vasului de pasageri Lusitania în 1915 a stârnit indignare în SUA.

Războiul a adus arme noi: mitraliera, tunurile cu bătaie lungă, gazele toxice, avionul, tancul (folosit întâia dată în 1916, la Somme). Au murit aproximativ 9–10 milioane de soldați și milioane de civili.

În 1917 s-au petrecut două schimbări mari. SUA au declarat război Germaniei în aprilie, după atacurile submarinelor asupra vaselor americane. În Rusia, revoluțiile din februarie și octombrie au dus la ieșirea țării din război prin pacea de la Brest-Litovsk (martie 1918). În 1918, Germania a atacat cu forțe mari în vest, dar a fost oprită. Armatele aliate, ajutate de trupe americane, au contraatacat, iar Puterile Centrale s-au prăbușit una după alta. La 11 noiembrie 1918, Germania a semnat armistițiul la Compiègne, în Franța. Austro-Ungaria și Imperiul Otoman s-au destrămat, iar în Germania, Rusia și Austro-Ungaria monarhiile au căzut.

Exemplu rezolvat — durata și pierderile. Cerința: războiul a durat de la 28 iulie 1914 până la 11 noiembrie 1918, adică 1567 de zile. Presupunând 9 milioane de soldați morți, care este media pe zi?

1. Formula este: pierderi pe zi = număr de morți : număr de zile.
2. Înlocuim: $9000000:1567\approx 5743$.
3. Rotunjim: aproximativ 5700 de soldați pe zi.
4. Concluzie: media este un ordin de mărime; în realitate, pierderile au fost mult mai mari în unele zile, de exemplu la începutul bătăliei de la Somme.

Atentatul de la Sarajevo a fost declanșatorul imediat, nu singura cauză: naționalismul, rivalitățile teritoriale și coloniale, înarmarea și alianțele au făcut criza periculoasă. Germania și Austro-Ungaria au alcătuit nucleul Puterilor Centrale; Franța, Marea Britanie și Rusia erau aliați în Antantă. Invadarea Belgiei de către Germania a dus la intrarea Marii Britanii. După luptele din 1914, frontul occidental s-a stabilizat. Verdun și Somme, în 1916, arată costul războiului de uzură.

Evoluția alianțelor. Înainte de 1914, Europa era împărțită în două blocuri. Tripla Alianță (1882) reunea Germania, Austro-Ungaria și Italia. Tripla Înțelegere, numită în timpul războiului Antanta, s-a format din alianța franco-rusă (1894), înțelegerea franco-britanică din 1904 și înțelegerea anglo-rusă din 1907. În 1914, Italia s-a declarat neutră, fiindcă tratatul ei era defensiv, iar Austro-Ungaria începuse războiul. Prin Tratatul de la Londra (aprilie 1915), Italia a promis că va intra de partea Antantei, iar la 23 mai 1915 a declarat război Austro-Ungariei. Imperiul Otoman s-a aliat cu Germania în august 1914 și a intrat în război în octombrie, iar Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale în octombrie 1915. România, neutră în 1914, a intrat în august 1916 de partea Antantei. Japonia a declarat război Germaniei în august 1914, iar SUA au intrat în 1917. Alianțele nu au rămas, așadar, neschimbate: statele au ales tabăra după interesele lor teritoriale, nu doar după tratatele din 1914.

Exemplu rezolvat: explicăm lanțul din vara lui 1914:

1. Atentatul de la Sarajevo a produs criza austro-sârbă.
2. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei.
3. Mobilizările și alianțele au atras alte state.

Concluzie: distingem evenimentul declanșator de cauzele mai vechi.

După eșecul Planului Schlieffen la Marna (6–12 septembrie 1914), Germania a trebuit să lupte pe două fronturi. Războiul de uzură a însemnat bătălii imense pentru câștiguri mici de teren: la Verdun (februarie–decembrie 1916) au fost aproximativ 700 000 de pierderi, iar la Somme (iulie–noiembrie 1916) peste un milion. Pe mare, blocada britanică a lipsit Germania de importuri, iar Germania a răspuns cu războiul submarin total. Telegrama Zimmermann (ianuarie 1917), prin care Germania propunea Mexicului o alianță împotriva SUA, a contribuit la intrarea americanilor în război.

În ianuarie 1918, președintele Wilson a enunțat cele 14 puncte, un program de pace bazat pe autodeterminare și pe o organizație internațională. Aliații au respins unele dintre ele la negocieri. Războiul a fost cu adevărat „mondial”: au luptat trupe din colonii, de exemplu soldați indieni, africani, australieni, canadieni.

Distincția dintre morți și pierderi este importantă: „pierderi” include morți, răniți, dispăruți și prizonieri.

Exemplu rezolvat — prima zi de la Somme. La 1 iulie 1916, armata britanică a avut aproximativ 57 000 de pierderi, dintre care circa 19 000 de morți.

1. Distingem categoriile: pierderi totale și morți.
2. Calculăm ponderea morților: $19000:57000\approx 0,33$, adică o treime.
3. Interpretăm: celelalte două treimi erau răniți, dispăruți sau prizonieri.
4. Concluzie: cifra de 57 000 nu înseamnă 57 000 de morți; citim atent termenii, pentru a nu exagera.

Greșeli frecvente

• Greșit: Atentatul de la Sarajevo a fost singura cauză a războiului.
  Corect: A declanșat o criză pe fondul rivalităților și alianțelor.
• Greșit: SUA au participat de la început.
  Corect: Au intrat în război în 1917.
• Greșit: Armistițiul din 1918 și tratatul de la Versailles sunt același act.
  Corect: Armistițiul a oprit luptele; tratatul a fost semnat ulterior.

Înainte și după