Migrațiile contemporane

Migrația înseamnă deplasarea oamenilor pentru stabilire temporară sau durabilă în alt loc. Poate fi internă, în interiorul unui stat, sau internațională, peste graniță. Motivele includ munca, familia, educația, conflictele și persecuția. Un refugiat a părăsit țara pentru că nu se poate întoarce în siguranță din cauza unor pericole grave; o persoană care solicită azil cere protecție, iar cererea ei este încă analizată. Termenii nu trebuie folosiți ca sinonime pentru fiecare persoană care se mută.

Oamenii s-au mutat dintotdeauna, dar în ultimele decenii numărul celor care trăiesc în afara țării în care s-au născut a crescut mult. Potrivit estimărilor ONU, în 2020 existau aproximativ 281 de milioane de migranți internaționali, adică circa 3,6% din populația lumii. Cei mai mulți se mută pentru muncă, studii sau familie; alții fug din cauza războaielor, a persecuțiilor sau a dezastrelor.

Specialiștii vorbesc despre factori care împing oamenii să plece (sărăcia, șomajul, violența, lipsa de perspective) și despre factori care îi atrag (salarii mai mari, siguranță, locuri de muncă, familia deja stabilită în altă țară). Migrația poate fi temporară, de exemplu muncă sezonieră, sau definitivă; poate fi legală, cu acte, sau neregulamentară.

Mutarea unor populații a marcat și secolul XX: strămutările de după Al Doilea Război Mondial, exodul din Europa de Est în timpul comunismului, mutarea muncitorilor din Turcia, Italia sau Iugoslavia în Germania Federală și în alte țări occidentale (Gastarbeiter), refugiații din conflictele din Orientul Mijlociu și Africa. După căderea comunismului și, mai ales, după aderarea la UE din 2007, milioane de români au plecat la muncă în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie. România a devenit una dintre țările cu cea mai mare diasporă din UE. Banii trimiși acasă, numiți remitențe, ajută familiile, dar plecarea tinerilor poate lăsa satele fără locuitori sau domeniile fără specialiști (așa-numitul „exod al creierelor”).

Țările de destinație câștigă forță de muncă, dar au de rezolvat integrarea: limba, școala, locuințele. Uneori apar prejudecăți față de străini. Din 1951, Convenția privind statutul refugiaților protejează persoanele care nu se pot întoarce în siguranță în țara lor și interzice întoarcerea lor forțată către pericol (non-refoulement). Războiul din Siria (din 2011) și cel din Ucraina (din 2022) au provocat deplasarea a milioane de persoane.

Exemplu rezolvat — ponderea migranților. Cerința: în lume erau 281 de milioane de migranți internaționali, iar populația lumii era de 7,8 miliarde. Ce pondere reprezentau?

1. Exprimăm ambele cifre în aceeași unitate: 281 milioane și 7 800 milioane.
2. Împărțim: $281:7800\approx 0,036$.
3. Transformăm în procent: aproximativ 3,6%.
4. Concluzie: aproximativ unul din 28 de oameni trăiește în afara țării în care s-a născut; deci cei mai mulți oameni rămân în țara lor.

Pentru o migrație se identifică locul de plecare, destinația, perioada, motivele și sursele. Un sat–oraș în aceeași țară este migrație internă. O mutare peste graniță este internațională. Oamenii pot lua decizii într-un context mixt: locurile de muncă, familia și securitatea se pot influența reciproc. Istoricul nu deduce motivul unei persoane doar din traseul de pe hartă.

După al Doilea Război Mondial, milioane de europeni au fost strămutați. În deceniile următoare, urbanizarea și schimburile economice au produs alte mișcări. Convenția din 1951 a stabilit protecția juridică internațională a refugiaților. UNHCR distinge între persoana care îndeplinește definiția refugiatului și persoana a cărei cerere de azil încă se analizează. O statistică a deplasărilor se citește cu atenție: numărul persoanelor, intervalul, direcția și categoriile trebuie să fie clare.

Exemplu rezolvat — două trasee: Ana se mută dintr-un sat într-un oraș al aceleiași țări pentru un loc de muncă; Karim trece granița fugind de persecuție și cere azil. (1) Ana: migrație internă și motiv economic declarat. (2) Karim: deplasare internațională și solicitare de protecție; statutul juridic al cererii se verifică separat. (3) O hartă arată traseele, dar nu dovedește singură motivele sau deciziile autorităților.

Definiția refugiatului din Convenția de la Geneva (1951), completată de Protocolul din 1967, se referă la o persoană care, „cu temeri justificate de a fi persecutată din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice”, se află în afara țării sale și nu poate sau nu dorește să se pună sub protecția ei. Cei care fug din cauza foametei sau a dezastrelor naturale nu intră întotdeauna în această definiție, de aceea se vorbește și despre „migranți economici”, „strămutați intern” sau „persoane cu protecție subsidiară”. În UE, regulamentul Dublin stabilește care stat examinează o cerere de azil.

Cercetătorii analizează migrația cu date: statistici ale statelor, recensăminte, registre, sondaje. Cifrele sunt estimări, pentru că migrația neregulamentară nu este înregistrată, iar definițiile variază între state. De aceea comparăm perioada, sursa și metoda. Efectele migrației sunt diferite pentru țara de plecare (remitențe, lipsa forței de muncă), pentru țara de primire (muncă, diversitate, tensiuni) și pentru migranți (venituri, dar și riscuri, discriminare).

Exemplu rezolvat — clasificarea a trei situații. (a) Un inginer român se mută la Munchen pentru un salariu mai bun. (b) Un student din Nigeria se înscrie la o universitate din Cluj. (c) O familie din Ucraina fuge de război în 2022 și primește protecție temporară în UE.

1. (a) este migrație economică în interiorul UE, cu drept de liberă circulație.
2. (b) este migrație pentru studii, cu viză și permis de ședere.
3. (c) este deplasare forțată; în UE, directiva privind protecția temporară (activată în martie 2022) i-a oferit protecție imediată.
4. Concluzie: motivele, statutul juridic și drepturile diferă; folosirea unui singur cuvânt, „migrant”, ascunde aceste deosebiri.

Greșeli frecvente

• Greșit: O mutare sat–oraș este migrație internațională.
  Corect: este internă dacă nu traversează granița statului.
• Greșit: Orice migrant este refugiat.
  Corect: statutul de refugiat are condiții de protecție specifice.
• Greșit: Solicitantul de azil a primit deja în toate cazurile statutul de refugiat.
  Corect: cererea și decizia asupra ei sunt etape distincte.

Înainte și după