Exterminarea evreilor în Europa

Holocaustul a fost genocidul evreilor europeni comis de Germania nazistă, aliații și colaboratorii ei. Persecuția a cuprins ghetoizare, deportări, muncă forțată, înfometare, împușcări în masă și ucidere în centre de exterminare. Aproximativ șase milioane de evrei au fost uciși. Nu toți au murit în camere de gazare; o mare parte au fost împușcați sau au pierit din cauza condițiilor impuse.

Câteva cifre ajută la înțelegerea amplorii. Ghetoul din Varșovia a ajuns să închidă aproximativ 400 000 de persoane pe o suprafață mică a orașului. Între iulie și septembrie 1942, aproximativ 265 000 de locuitori ai ghetoului au fost deportați la Treblinka. În aprilie 1943, luptătorii rămași au început Răscoala din ghetoul Varșoviei, înăbușită în câteva săptămâni. La Babi Yar, lângă Kiev, au fost uciși în două zile, 29–30 septembrie 1941, peste 33 000 de evrei. În Auschwitz-Birkenau au murit aproximativ 1,1 milioane de oameni, dintre care aproximativ un milion erau evrei. Centrele Bełżec, Sobibór și Treblinka au funcționat în cadrul „Operațiunii Reinhard”, în 1942–1943, iar Chełmno a început să funcționeze în decembrie 1941.

În multe teritorii ocupate, autoritățile germane au obligat evreii să locuiască în ghetouri. Supraaglomerarea, lipsa hranei și bolile au produs numeroase decese. Ghetourile au servit și concentrării populației înaintea deportărilor sau uciderilor. Un ghetou nu este sinonim cu un centru de exterminare: avea rol și organizare distincte, deși făcea parte din același proces de persecuție.

După invadarea Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941, unități germane SS și de poliție, sprijinite de colaboratori locali, au împușcat comunități evreiești întregi în teritoriile ocupate. Această metodă este numită „Holocaustul prin gloanțe”. Uciderea în masă a început înainte de conferința de la Wannsee din ianuarie 1942; conferința a coordonat politica genocidară continentală, nu a inventat-o atunci.

Din 1941–1942, deportările pe calea ferată au dus oameni din ghetouri și din alte țări spre centrele de exterminare din Polonia ocupată de Germania. Cele cinci centre desemnate astfel de USHMM sunt Chełmno, Bełżec, Sobibór, Treblinka și Auschwitz-Birkenau. La unele locuri, majoritatea deportaților erau uciși imediat după sosire; unii erau selectați pentru muncă forțată. Administrația, transporturile, poliția și colaboratorii au făcut posibilă această acțiune la scară continentală.

Exemplu rezolvat — o rută pe hartă: o sursă arată un transport din ghetoul Varșovia la Treblinka în 1942. (1) Identificăm locul de plecare: un ghetou în Polonia ocupată. (2) Identificăm destinația: un centru de exterminare. (3) Verificăm data, autoritatea care a ordonat transportul și mărturiile supraviețuitorilor. (4) Nu prezentăm transportul drept migrație voluntară; era deportare forțată în cadrul genocidului.

Exemplu rezolvat — calcularea ponderii victimelor. Cerința: înainte de război trăiau în Europa aproximativ 9 milioane de evrei, iar aproximativ 6 milioane au fost uciși. Ce pondere reprezintă?

1. Împărțim: $6:9\approx 0,67$.
2. Transformăm în procent: aproximativ 67%.
3. Interpretăm: aproximativ doi din trei evrei europeni au fost uciși.
4. Concluzie: cifrele sunt rotunjite și provin din estimări istorice; procentul arată amploarea distrugerii comunităților, iar situația a diferit după țară, de exemplu mult mai mare în Polonia decât în Danemarca.

Greșeli frecvente

• Greșit: Uciderea în masă a început abia după conferința de la Wannsee.
  Corect: împușcările în masă se desfășurau deja în 1941.
• Greșit: Ghetoul și centrul de exterminare sunt instituții identice.
  Corect: ghetoul concentra și izola, iar centrul de exterminare fusese creat pentru ucidere în masă.
• Greșit: Toate victimele Holocaustului au murit în camere de gazare.
  Corect: au existat și împușcări în masă, înfometare și alte forme de ucidere.

Înainte și după