Ariile culturale

Vetrele culturale sunt locuri în care s-au dezvoltat civilizații istorice: Mesopotamia, Valea Nilului, Valea Indusului, bazinul Huang He, Mezoamerica și Anzii. Ele nu au crescut izolat; schimburile au răspândit produse, limbi și idei. Ariile culturale actuale includ spațiile european, islamic, indian, chinez, latino-american și african. Acestea au limite aproximative și nu sunt state unitare.

O arie poate fi definită după limbă, religie, patrimoniu sau istorie, iar hărțile rezultate nu coincid întotdeauna. Québec este parte a Canadei în America de Nord, dar franceza îl leagă și de spațiul francofon. America Latină grupează state cu limbi romanice dominante, însă cuprinde comunități indigene și alte limbi. O etichetă culturală este un instrument de orientare, nu o definiție rigidă pentru fiecare locuitor.

Vetrele istorice și ariile culturale actuale nu au aceleași limite. Civilizația urbană a Indusului, reprezentată de Mohenjo-daro, a înflorit în mileniul al III-lea î.Hr., în valea fluviului, potrivit UNESCO. În alte spații s-au dezvoltat orașe în Mesopotamia, pe Nil ori în Mezoamerica; schimburile și migrațiile au răspândit apoi limbi, religii și tehnici dincolo de locurile de origine. Aria latino-americană are legături istorice cu limbile romanice, dar include numeroase comunități indigene; aria islamică traversează state din Africa și Asia, fără a coincide cu un singur stat. La citirea unei hărți culturale se precizează criteriul: limbă oficială, limbă vorbită, religie sau patrimoniu.

Cercetătorii vorbesc despre difuziune culturală: o inovație pornește dintr-un loc și se extinde în spațiu. Poate fi prin expansiune, când ideea se răspândește treptat în jur, prin relocare, când migranții duc obiceiurile cu ei, sau ierarhică, când ideea trece mai întâi prin orașe mari. Comerțul, migrația, războiul, religia și mass-media sunt canale. Peisajul cultural este rezultatul acțiunii unui grup asupra mediului: acoperișurile, tipul de gard, felul culturilor, limbajul de pe firme.

Granițele culturale se văd în fenomene concrete: ce limbă apare pe indicatoare, ce sărbători sunt libere, ce obiceiuri alimentare predomină, ce tip de arhitectură religioasă domină un peisaj. Aceste elemente pot fi cartografiate, dar modul în care oamenii se identifică cu ele este personal. De aceea, geografia culturală folosește atât date oficiale, cât și interviuri și studii de teren, iar concluziile sunt prezentate cu nuanțe, nu ca etichete fixe.

Un exemplu concret este alfabetul: latin în vestul și centrul Europei, chirilic în Rusia, Bulgaria și Serbia (în parte), arab în nordul Africii și vestul Asiei. Alfabetul se vede pe indicatoare, pe bancnote și pe vitrine, deci este un indiciu vizibil al unei arii culturale, dar nu spune nimic despre convingerile oamenilor.

Exemplu analizat. Mexicul este stat nord-american pe harta fizică, dar este inclus în America Latină pe o hartă construită după limba dominantă și istorie. În interiorul statului se vorbesc și limbi indigene, astfel că nici harta latino-americană nu descrie fiecare locuitor. Două hărți corecte pot avea granițe regionale diferite deoarece răspund la întrebări diferite.

Exemplu rezolvat 1 — durata civilizației Indusului. Faza urbană a Indusului este datată de UNESCO între 2600 și 1900 î.Hr. Durata ei este $2600-1900=700$ de ani; anii î.Hr. se scad în această ordine, pentru că numerele scad pe măsură ce timpul înaintează.

Exemplu rezolvat 2 — combinarea hărților. Presupunem că o hartă a limbii oficiale împarte lumea în 5 regiuni, iar una a religiei dominante în 4. Combinarea lor poate produce cel mult $5\cdot 4=20$ de zone diferite. Cu cât se adaugă mai multe criterii, cu atât ariile devin mai numeroase și mai mici (valorile sunt alese pentru exercițiu).

Greșeli frecvente

• Greșit: Ariile culturale au frontiere exacte, identice cu cele ale statelor.
  Corect: Sunt convenții analitice cu suprapuneri.
• Greșit: Ariile culturale sunt întotdeauna omogene.
  Corect: În interiorul lor există diferențe de limbă, religie și tradiții.
• Greșit: Difuziunea culturală se produce doar prin războaie.
  Corect: Se produce și prin comerț, migrație, religie și mijloace de informare.

Înainte și după