Oceanul Planetar

Oceanul Planetar este întinderea continuă de apă sărată care acoperă aproximativ 71% din suprafața Pământului, adică în jur de 360 de milioane km². Continentele îi împart suprafața în cinci regiuni numite oceane: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și Oceanul de Sud sau Austral. Apa lor comunică; un pește sau un vas poate trece dintr-o regiune în alta fără să părăsească oceanul. Mările și golfurile sunt părți ale acestor întinderi, nu oceane separate. În oceane se află aproape toată apa de pe Pământ: aproximativ 96,5% din volumul total.

Pacificul este cel mai întins și conține Groapa Marianelor, unde adâncimea ajunge la aproape 11 000 m. Atlanticul se află între Americi, Europa și Africa; Indianul la sudul Asiei; Arcticul în jurul Polului Nord; Oceanul de Sud înconjoară Antarctica. Adâncimea medie a oceanului este de aproximativ 3 700 m. Apa mării conține săruri dizolvate. Salinitatea medie a oceanului deschis este de circa 35‰: aproximativ 35 g de săruri într-un kilogram de apă de mare.

Oceanul stochează căldură, transportă apă prin curenți și furnizează vapori pentru ploaie. El găzduiește viețuitoare și oferă drumuri de transport. Nu putem bea direct apa lui sărată. Apa care se evaporă nu ia sarea cu ea; norii rezultați pot aduce ploaie dulce pe uscat. Pe hartă, oceanele se recunosc după poziția lor între continente: Pacificul între Asia, Australia și Americi, Atlanticul între Americi și Europa–Africa.

Adâncimea oceanului se măsoară cu ecosonda, un aparat care trimite sunete spre fund și măsoară în cât timp se întoarc.

Exemplu rezolvat. Câte grame de săruri sunt în 5 kg de apă de mare cu salinitatea de 35‰?

1. Salinitatea de 35‰ înseamnă 35 g de săruri la fiecare 1 kg de apă.
2. Avem 5 kg de apă, deci înmulțim: $5\cdot 35=175$ g.
3. În 5 kg de apă de mare se găsesc aproximativ 175 g de săruri, cam o cană mică de sare.

Oceanele nu au granițe fizice pe apă, iar delimitarea Oceanului de Sud este folosită de multe țări, inclusiv de NOAA, fără a fi acceptată identic de toate statele. Oceanul Pacific ocupă aproximativ 166 milioane km² în tabelul NOAA și reprezintă cea mai mare regiune. Fundul oceanic are platformă continentală, taluz, câmpii abisale, dorsale și fose. Adâncimea medie este de aproximativ 3 682 m, iar cel mai adânc punct cunoscut, Challenger Deep din Groapa Marianelor, are aproximativ 10 935 m (NOAA). Pe verticală, apa se încălzește doar la suprafață: în primii 200 m, unde ajunge lumina, trăiește cea mai mare parte a plantelor microscopice și a peștilor; mai jos, sub termoclină, temperatura scade rapid și apoi rămâne aproape de 0–4 °C până pe fund.

Salinitatea diferă față de media de 35‰ în funcție de evaporare, precipitații, râuri și schimbul de apă. Este mai mare în zonele subtropicale, unde evaporarea depășește precipitațiile, și mai mică în apropierea gurilor marilor fluvii și în regiunile polare, unde se topește gheața. Compoziția sărurilor este aproape constantă: clorura de sodiu reprezintă majoritatea lor.

Relieful fundului oceanic se cartografiază prin batimetrie, folosind ecosonde pe nave și măsurători din satelit. Datele arată că fundul are munți (dorsale oceanice lungi de zeci de mii de kilometri) și adâncituri (fose), nu o suprafață plată, ceea ce se leagă de mișcarea plăcilor litosferice.

Exemplu real analizat. Marea Neagră comunică prin Bosfor, Marea Marmara și Dardanele cu Mediterana, apoi cu Atlanticul. Apa ei de la suprafață este mai puțin sărată decât media oceanului deschis, deoarece primește apă din fluviile Dunărea, Nipru și Nistru și are un schimb limitat prin strâmtori. Această comparație arată că „parte a Oceanului Planetar” nu înseamnă salinitate identică peste tot.

Exemplu rezolvat 1 — sarea dintr-un metru cub. Densitatea apei de mare este de aproximativ $1025$ kg/m³. Un metru cub are deci $1025$ kg, iar la salinitatea de 35‰ conține $1025\cdot 0,035\approx 35,9$ kg de săruri. Fiecare metru cub de apă de mare ar lăsa, prin evaporare completă, aproape 36 kg de săruri.

Exemplu rezolvat 2 — volumul oceanului. Volumul se estimează ca produs între suprafață și adâncimea medie: $360\cdot 10^6{\text{km}}^2\cdot 3,682\text{km}\approx 1,33\cdot 10^9{\text{km}}^3$. Valoarea coincide cu estimarea USGS: 96,5% din cei 1 386 de milioane km³ de apă ai planetei, adică aproximativ 1 338 de milioane km³.

Exemplu rezolvat 3 — cât de adânc este Challenger Deep. Everest are 8 849 m. Diferența față de adâncimea de 10 935 m este $10935-8849=2086$ m: dacă Everestul ar fi scufundat în Groapa Marianelor, vârful lui ar rămâne la peste 2 km sub suprafața apei.

Greșeli frecvente

• Greșit: Cele cinci oceane sunt vase de apă complet separate.
  Corect: Împreună formează un singur Ocean Planetar.
• Greșit: 35‰ înseamnă 35% sare.
  Corect: Înseamnă aproximativ 35 g de săruri la 1 kg de apă.
• Greșit: Oceanul Arctic este cel mai întins.
  Corect: Pacificul are suprafața cea mai mare.
• Greșit: Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic au aceeași suprafață.
  Corect: Pacificul, cu circa 166 de milioane km², este cel mai întins și acoperă aproape jumătate din Oceanul Planetar.

Înainte și după