Reciclarea deșeurilor

Reciclarea este recuperarea materialelor din deșeuri și folosirea lor ca materie primă pentru obiecte noi. Reutilizarea este altceva: același obiect se folosește din nou fără să fie topit sau prelucrat, de exemplu un borcan spălat. Ordinea corectă a pașilor este: reducerea cantității de deșeuri, reutilizarea, apoi reciclarea.

Materialele se reciclează diferit:

• Aluminiul (doze, folii) se sortează, se curăță și se retopește. Aluminiul reciclat are aceleași proprietăți ca cel nou, iar retopirea consumă cu circa 95% mai puțină energie decât obținerea metalului din bauxită prin electroliză.
• Oțelul (conserve) se separă cu un magnet, pentru că fierul este atras de magnet, apoi se topește.
• Sticla (borcane, sticle) se sortează pe culori, se sparge în cioburi și se topește. Cioburile se topesc mai ușor decât amestecul de nisip, sodă și calcar, deci se economisește energie. Porțelanul și ceramica nu se pun la sticlă, pentru că nu se topesc la aceeași temperatură.
• Hârtia se desface în apă în fibre de celuloză, care se curăță de cerneală și se presează în foi noi. La fiecare reciclare fibrele se scurtează, de aceea hârtia se reciclează de un număr limitat de ori.
• Plasticul se sortează pe tipuri de polimer, pentru că polimerii diferiți nu se topesc împreună. Sticlele din PET (cod 1) se mărunțesc, se spală și se topesc.
• Bateriile și acumulatorii conțin metale toxice, precum plumb, cadmiu și mercur, sau acizi. Se colectează separat, ca aceste substanțe să nu ajungă în apă și în sol, iar metalele se recuperează.

Reciclarea reduce poluarea în trei moduri. Se depozitează mai puține deșeuri la groapa de gunoi, deci rămân mai puține substanțe care se infiltrează în sol și în apele subterane. Se extrag mai puține minereuri și mai puțin petrol, pentru că materialele recuperate înlocuiesc materia primă. Se consumă mai puțină energie, deci se ard mai puțini combustibili și se elimină mai puțin dioxid de carbon în atmosferă.

Exemplu rezolvat 1. Un amestec conține fragmente de oțel, de polietilenă și de PET. Cum se separă?

1. Un magnet scoate oțelul, singurul material atras.
2. Restul se introduce în apă, cu densitatea $1g/c{\mathrm{m}}^3$. Polietilena are densitatea sub $1g/c{\mathrm{m}}^3$ și plutește, deci se ia de la suprafață.
3. PET are densitatea $1,38g/c{\mathrm{m}}^3$ și rămâne la fund.

Rezultă trei fracții, fiecare reciclată separat.

Exemplu rezolvat 2. O școală colectează 200 kg de deșeuri: 40% hârtie, 30% plastic, 20% sticlă și 10% metale. Jumătate din masa metalelor este aluminiu din doze de 14 g.

1. Hârtie: $200\cdot 0,40=80$ kg; plastic: $200\cdot 0,30=60$ kg; sticlă: $200\cdot 0,20=40$ kg; metale: $200\cdot 0,10=20$ kg.
2. Aluminiu: $20:2=10$ kg $=10000$ g.
3. Numărul de doze: $10000:14\approx 714$.

Greșeli frecvente

• Greșit: Orice plastic se poate topi împreună cu PET pentru același produs.
  Corect: polimerii au proprietăți diferite și se sortează pe tipuri.
• Greșit: Bateriile uzate se pot arunca la gunoiul obișnuit, fiindcă sunt mici.
  Corect: conțin metale toxice și electroliți; se colectează separat, în containere speciale.
• Greșit: În containerul pentru sticlă se pot arunca și farfurii sparte.
  Corect: porțelanul și ceramica nu se topesc la temperatura sticlei și strică lotul.
• Greșit: Reutilizarea și reciclarea înseamnă același lucru.
  Corect: reutilizarea păstrează obiectul întreg, iar reciclarea îl prelucrează pentru a obține alt material.

Înainte și după