Țesutul conjunctiv

Țesutul conjunctiv leagă, susține și protejează alte structuri ale corpului. Spre deosebire de epiteliu, celulele sale sunt adesea separate de o cantitate importantă de material dintre ele, numit matrice extracelulară. Matricea poate fi moale, flexibilă sau dură, iar această diferență explică varietatea țesuturilor conjunctive.

Țesutul conjunctiv moale se găsește, între altele, sub piele și în jurul organelor. Cartilajul este semidur: oferă susținere și poate face anumite articulații mai ușor de mișcat. Țesutul osos este dur și formează cea mai mare parte a scheletului. Oasele nu sunt obiecte moarte; conțin celule vii și se remodelează. Sângele este inclus printre țesuturile conjunctive deoarece are celule suspendate într-o matrice lichidă, plasma.

Poți compara un tendon, o bucată de cartilaj, un os și sângele: toate sunt conjunctive, dar nu au aceeași consistență sau funcție. Un tendon transmite forța de la mușchi la os; sângele transportă gaze și substanțe. Dacă te întrebi de ce sunt în aceeași familie, caută celulele și matricea dintre ele, nu doar cum se simt la atingere. Clasificarea ajută să înțelegi legătura dintre compoziție, formă și rol.

Cele trei componente

Țesutul conjunctiv are celule răspândite într-o matrice extracelulară formată din substanță fundamentală și fibre. Celulele sunt de mai multe feluri: fibroblaste, care produc fibrele și substanța fundamentală, adipocite, care depozitează grăsimi, macrofage, care apără organismul prin fagocitoză, și mastocite, care eliberează histamină în reacțiile alergice. Fibrele sunt de trei tipuri: colagenice, rezistente la tracțiune, elastice și reticulare. Substanța fundamentală poate fi moale, cum este în țesuturile moi, semidură, în cartilaje, sau dură, impregnată cu săruri de calciu, în os. Proporția celor trei componente dă fiecărei varietăți proprietățile ei; ele nu rezultă dintr-o singură substanță.

Țesuturile conjunctive moi

Țesutul lax este cel mai răspândit: are puține fibre, așezate dezordonat, și leagă între ele organele și țesuturile, sub epidermă și în jurul vaselor. Țesutul fibros (dens) are fibre de colagen numeroase, paralele, în tendoane, ligamente și derm; de aceea tendoanele rezistă la forțe mari de tracțiune: tendonul leagă mușchiul de os, iar ligamentul leagă două oase. Țesutul elastic se găsește în pereții arterelor mari și în ligamentul galben. Țesutul adipos are celule pline cu o picătură mare de grăsime; cel alb stochează lipide, izolează termic și amortizează, iar cel brun, abundent la nou-născut, produce căldură. Țesutul reticulat formează o rețea fină în ganglionii limfatici, splină și măduva roșie, adică în organele care produc sau filtrează celule sanguine.

Cartilajele

Condroblastele produc matricea și, înconjurate de ea, devin condrocite, aflate în cavități ale substanței fundamentale. Cartilajul este acoperit de pericondru, cu excepția celui articular, și nu are vase de sânge proprii; se hrănește prin difuziune, de aceea se reface greu. Cartilajul hialin, aflat și în trahee și laringe, este neted și lucios; cartilajul elastic, bogat în fibre elastice, revine la forma inițială după îndoire; cartilajul fibros, din discurile intervertebrale, simfiza pubiană și meniscuri, bogat în fibre de colagen, rezistă la apăsare.

Osul

Osul este cel mai dur țesut conjunctiv, pentru că substanța fundamentală este impregnată cu săruri de calciu și fosfor; matricea conține și oseină (substanță organică, cu fibre de colagen). Osteoblastele formează matricea, osteocitele o mențin, iar osteoclastele o resorb, astfel încât osul se remodelează toată viața. În osul compact, lamelele osoase sunt așezate concentric în jurul canalelor Havers, prin care trec vase și nervi; un astfel de ansamblu se numește osteon (sistem Havers). În osul spongios, lamelele alcătuiesc trabecule, cu spații pline cu măduvă roșie. Osul este acoperit la exterior de periost.

Sângele

În manualul și în programa de clasa a X-a, sângele apare printre țesuturile conjunctive, ca țesut cu substanța fundamentală lichidă, plasma. Plasma reprezintă aproximativ 55% din volum, iar elementele figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) aproximativ 45%. Componentele și rolul lui sunt în capitolul despre sistemul circulator.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: ce varietate este?

Exemplul 2: de ce se reface greu cartilajul?

Explică de ce o leziune a cartilajului articular se vindecă mult mai greu decât o tăietură a pielii.

1. Cartilajul nu are vase de sânge proprii.
2. Substanțele hrănitoare și celulele care repară țesutul ajung la el doar lent, prin difuziune.
3. De aceea, refacerea lui este lentă și adesea incompletă.

Exemplul 3: afirmația de corectat

„Cartilajul elastic formează discurile intervertebrale.” Este adevărată sau falsă? Corectaz-o, dacă e cazul.

Răspuns: falsă. Varianta corectă: „Cartilajul fibros formează discurile intervertebrale.” Cartilajul elastic formează, de exemplu, pavilionul urechii și epiglota.

Exemplul 4: grilă cu patru afirmații

Despre țesuturile conjunctive sunt adevărate afirmațiile:

1. cartilajul hialin acoperă suprafețele articulare;
2. cartilajul are vase de sânge proprii, din care se hrănește;
3. tendonul lui Ahile rezistă la tracțiune datorită fibrelor de colagen paralele;
4. țesutul adipos lipsește din hipoderm.

Analiza afirmațiilor:

• Afirmația 1 este adevărată.
• Afirmația 2 este falsă: cartilajul nu are vase proprii; se hrănește prin difuziune din țesuturile din jur.
• Afirmația 3 este adevărată.
• Afirmația 4 este falsă: hipodermul conține mult țesut adipos.

Sunt adevărate 1 și 3, deci, după cheia UMFCD, răspunsul este B.

Exemplul 5: hematocritul

O probă de 10 mL de sânge venos, tratată cu anticoagulant, se centrifughează. Volumul de elemente figurate este de 4,4 mL. Calculează hematocritul și volumul de plasmă.

1. Hematocritul este procentul din volum ocupat de elementele figurate: $\text{Ht}=\frac{4,4}{10}\cdot 100=44\%$.
2. Plasma ocupă restul: $10-4,4=5,6\text{mL}$, adică 56%.
3. Valoarea de 44% este în limitele normale pentru o femeie (35–46%); la bărbat limitele sunt 41–50%.

Exemplul 6: menisc și tibie

De ce o ruptură de menisc se vindecă greu, iar o fractură de tibie se consolidează?

1. Meniscul este fibrocartilaj, adică țesut semidur fără vase de sânge; nutrienții ajung prin difuzie, deci reparația este lentă.
2. Osul compact și periostul sunt bogat vascularizate și conțin osteoblaste.
3. La fractură, osteoblastele formează un calus care leagă fragmentele, apoi osteoclastele și osteoblastele remodelează osul.
4. Concluzia: capacitatea de reparare depinde de vascularizație, nu de duritate.

Cartilajul articular nu are pericondru, deci nu se poate regenera din el. Condroblastele sunt celulele tinere, iar condrocitele cele mature, aflate în lacune (condroplaste). Osteocitele stau în osteoplaste și comunică între ele prin prelungiri aflate în canalicule.

În os, osteoblastul construiește, osteocitul menține, osteoclastul distruge matricea: osteoclastele sunt implicate în resorbție, nu în sinteză. Canalul Havers conține vase de sânge și nervi, iar canalele Volkmann îl leagă transversal de periost și de alte canale Havers. Măduva roșie hematogenă se află în osul spongios al epifizelor și al oaselor late, iar la adult canalul medular al diafizei conține măduvă galbenă, bogată în țesut adipos.

Sângele este țesut conjunctiv prin matricea lichidă, plasma, care conține fibrinogen; serul este plasma rămasă după coagulare și nu mai conține fibrinogen. Hematocritul este 41–50% la bărbați și 35–46% la femei; nu se confundă cu numărul de eritrocite pe mm³. Țesutul adipos este conjunctiv, nu epitelial, iar cel reticulat formează stroma organelor hematopoietice și limfoide.

Exemplu de item (complement grupat). Referitor la țesutul conjunctiv, sunt corecte afirmațiile:

1. Cartilajul hialin acoperă suprafețele articulare.
2. Osteoclastele sintetizează matricea osoasă.
3. Tendoanele leagă mușchii de oase și sunt formate din țesut conjunctiv dens fibros.
4. Sângele nu este țesut conjunctiv, deoarece matricea sa este lichidă.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: b. Afirmația 1 este adevărată: cartilajul hialin căptușește suprafețele articulare. Afirmația 2 este falsă: matricea este sintetizată de osteoblaste, iar osteoclastele o resorb. Afirmația 3 este adevărată: tendonul este conjunctiv dens fibros și leagă mușchiul de os. Afirmația 4 este falsă: plasma este matrice lichidă, deci sângele este țesut conjunctiv.

Unde apare la examen

• Admiterea la Medicină, UMF „Carol Davila”: concursul din 2026 cere tot manualul de clasa a XI-a de la Editura Corint, care începe cu celula și țesuturile.
• Bacalaureatul, Biologie vegetală și animală: la țesuturile animale, programa de examen include țesuturile conjunctive moi, semidure și dure (osos compact, osos spongios) și sângele. La sesiunea din iunie–iulie 2026, varianta 3 a cerut la Subiectul I două exemple de țesuturi conjunctive dure, fiecare cu o caracteristică.
• Clasa a X-a: programa clasifică țesuturile conjunctive în moi (lax, reticulat, adipos, fibros, elastic), semidure (hialin, elastic, fibros) și dure (osos compact și spongios), alături de sânge; varietățile țesuturilor moi și ale cartilajelor sunt marcate pentru curriculumul diferențiat.

Greșeli frecvente

• Greșit: Sângele nu poate fi țesut conjunctiv fiindcă este lichid.
  Corect: Plasma este o matrice extracelulară lichidă.
• Greșit: Osul este material inert.
  Corect: Țesutul osos conține celule vii, vase și nervi și se remodelează continuu.
• Greșit: Tendonul și ligamentul sunt același lucru.
  Corect: Amândouă sunt din țesut fibros, dar tendonul leagă mușchiul de os, iar ligamentul leagă două oase între ele.
• Greșit: Cartilajul se vindecă la fel de repede ca osul, fiind și el țesut conjunctiv.
  Corect: Cartilajul nu are vase de sânge proprii și se repară încet, în timp ce osul vascularizat se consolidează.
• Greșit: Cartilajele hialin, elastic și fibros se găsesc în aceleași locuri.
  Corect: Hialin: articulații, coaste, trahee. Elastic: pavilionul urechii, epiglota. Fibros: discurile intervertebrale, simfiza pubiană.
• Greșit: Osul compact se află în epifize.
  Corect: Epifizele sunt din os spongios; diafiza este din os compact.
• Greșit: Țesutul conjunctiv și cel epitelial sunt la fel.
  Corect: Epiteliul are celule strâns alipite, aproape fără substanță între ele; țesutul conjunctiv are multă matrice.

Înainte și după

Întrebări frecvente