Paraziți și vectori de boli

Un parazit trăiește pe sau în alt organism, numit gazdă, și folosește resursele acestuia. Există paraziți din grupe diferite: unele protozoare, fungi și animale nevertebrate pot fi parazite. Pentru a înțelege o boală, trebuie identificat organismul care o produce, gazda și modul de transmitere.

Un vector este un organism care poate transmite un agent patogen de la o gazdă la alta. Țânțarii și căpușele sunt exemple cunoscute, dar nu fiecare individ poartă un agent patogen. Vectorul nu este neapărat organismul care provoacă direct boala: în malarie, de pildă, parazitul este un protozoar, iar un țânțar din genul Anopheles îl poate transmite. Păsările și mamiferele pot transporta agenți patogeni între locuri: păsările migratoare pot purta căpușe infectate, iar un câine infectat poate transmite virusul turbării prin mușcătură. În aceste exemple, animalul poate fi gazdă sau rezervor; căpușa este vector pentru agentul pe care îl poartă.

Prevenirea înseamnă să reduci întâlnirea cu vectorii și să păstrezi igiena, potrivit locului și recomandărilor de sănătate publică. Nu atinge animale sălbatice și cere ajutorul unui adult sau al unui profesionist dacă găsești o căpușă atașată. Nu judeca riscul după cât de mare sau de vizibil este organismul: un agent microscopic poate fi transportat de un vector mult mai mare.

Distinge agentul patogen, gazda, rezervorul (populația în care agentul se menține) și vectorul. Transmiterea este biologică, când agentul se dezvoltă sau se multiplică în vector, sau mecanică, când vectorul doar îl transportă, fără un ciclu în el. Paraziții sunt externi (ectoparaziți: păduchele Pediculus humanus, acarianul Sarcoptes scabiei, cauzatorul scabiei) sau interni (endoparaziți).

Artropodele sunt cei mai frecvenți vectori: țânțarii (Anopheles transmite malaria, Aedes aegypti febra dengue și febra galbenă, Culex virusul West Nile), căpușele (boala Lyme, encefalita), puricii (ciuma) și musca tsetse (boala somnului). Doar femelele țânțarilor sug sânge. Ploșnițele hematofage din subfamilia Triatominae transmit protozoarul Trypanosoma cruzi, care provoacă boala Chagas. Păduchele de corp (Pediculus humanus) transmite bacteria tifosului exantematic prin dejecții, care pătrund în piele la scărpinat. Din clasa arahnidelor, vectori reali sunt căpușele și unii acarieni; păianjenii propriu-zis nu transmit agenți patogeni importanți omului, dar mușcătura unor specii, ca văduva neagră (Latrodectus), injectează toxine și cere îngrijire medicală. Păsările pot fi rezervor pentru virusul West Nile (vectorul este țânțarul Culex) și pot transporta căpușe pe distanțe mari în timpul migrației. Mamiferele pot fi rezervor (șobolanul pentru ciumă) sau sursă directă de infecție, ca vulpea și câinele pentru virusul rabic, transmis prin salivă la mușcătură; prevenirea include vaccinarea animalelor și a persoanelor expuse.

Prevenția se adaptează agentului: plase și insecticide împotriva țânțarilor, îndepărtarea căpușelor cu penseta, spălarea mâinilor și a alimentelor, examinarea cărnii de porc și de mistreț pentru trichinoză, vaccinarea împotriva rabiei după mușcătura unui animal suspect (Louis Pasteur a obținut primul vaccin antirabic în 1885).

Exemplu rezolvat 1. Lanțul transmiterii bolii Lyme.

1. Agentul: bacteria Borrelia burgdorferi.
2. Rezervorul: rozătoare mici și păsări, în care bacteria se menține.
3. Vectorul: căpușa Ixodes ricinus, care se infectează sugând sânge de la un rezervor.
4. Gazda: omul; riscul de infectare crește cu durata cât căpușa infectată rămâne atașată pe piele și este mic în primele ore, deci căpușa se îndepărtează cât mai repede.
5. Manifestări: eritem migrator în jurul mușcăturii, apoi, netratat, afectare articulară și neurologică; tratamentul se face cu antibiotice.
6. Prevenție: haine lungi, inspectarea pielii după plimbare, îndepărtarea corectă a căpușei.

Exemplu rezolvat 2. Ciclul teniei Taenia saginata.

1. Omul infectat elimină în materiile fecale proglote cu ouă.
2. Bovina ingeră ouăle cu iarba; în mușchii ei se formează larve (cisticerci).
3. Omul consumă carne de vită insuficient preparată; cisticercul ajunge în intestin.
4. În intestinul subțire se dezvoltă tenia adultă, fără tub digestiv, care absoarbe hrana prin tegument.
5. Concluzie: omul este gazdă definitivă, bovina gazdă intermediară, iar prevenirea cere controlul cărnii și gătirea ei completă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Țânțarul este parazitul care provoacă malaria.
  Corect: Un protozoar provoacă malaria; anumiți țânțari îl transmit.
• Greșit: Orice căpușă poartă sigur un agent patogen.
  Corect: Riscul depinde de specie, loc și prezența agentului.
• Greșit: Orice animal care transportă un microb este vector.
  Corect: Vectorul transmite agentul de la o gazdă la alta; rezervorul doar menține agentul într-o populație.
• Greșit: Tenia are tub digestiv ca limbricul.
  Corect: Tenia nu are tub digestiv și absoarbe hrana prin tegument; limbricul are tub digestiv complet.

Înainte și după