Inima

Inima este o pompă musculară cu patru camere, aflată în torace, între plămâni. Partea dreaptă primește sângele neoxigenat din corp și îl trimite la plămâni; partea stângă primește sângele oxigenat din plămâni și îl trimite în tot corpul. Cele două părți nu se amestecă, iar valvele lasă sângele să curgă într-un singur sens. Inima bate singură, prin țesutul nodal, iar sistemul nervos doar îi modifică ritmul.

Inima stă în cavitatea toracică, între cei doi plămâni, deasupra diafragmei, cu vârful orientat în jos, înainte și spre stânga. Ventriculul stâng are peretele cel mai gros, pentru că împinge sângele în marea circulație, unde rezistența este mai mare decât în plămâni. La o frecvență de 75 de bătăi pe minut, un ciclu cardiac durează aproximativ 0,8 secunde, iar fiecare cameră are o perioadă de repaus mai lungă decât cea de contracție: atriile se contractă 0,1 secunde și se odihnesc 0,7 secunde, ventriculele se contractă 0,3 secunde și se odihnesc 0,5 secunde.

În clasa a VI-a, ideile importante sunt patru: inima este o pompă musculară; are patru camere; partea dreaptă și partea stângă nu se amestecă; valvele lasă sângele să curgă într-un singur sens. Programa propune și disecția inimii de mamifer, unde se văd peretele gros al ventriculului stâng și valvele.

Poziția și învelișurile

Inima este învelită de pericard, un sac care o protejează și îi permite să alunece în timpul contracțiilor. Peretele inimii are trei straturi: la interior endocardul, care căptușește cavitățile, la mijloc miocardul, mușchiul inimii, și la exterior foița pericardului lipită de inimă.

Cavitățile și septurile

Un sept separă atriile între ele și altul ventriculele, astfel că inima funcționează ca două pompe alăturate: dreapta trimite sângele neoxigenat la plămâni, stânga trimite sângele oxigenat în tot corpul. Fiecare atriu comunică cu ventriculul de dedesubt printr-un orificiu atrioventricular. Ventriculul stâng are peretele cel mai gros, pentru că împinge sângele în marea circulație, cu rezistență mai mare decât cea a plămânilor.

Valvele

Valvele atrioventriculare, tricuspida la dreapta și bicuspida (mitrala) la stânga, lasă sângele să treacă din atrii în ventricule, dar nu și înapoi. Valvele semilunare, la ieșirea aortei și a trunchiului pulmonar, lasă sângele să iasă din ventricule și împiedică întoarcerea lui. Închiderea valvelor produce zgomotele inimii: primul, la începutul sistolei ventriculare, când se închid valvele atrioventriculare, al doilea, la începutul diastolei, când se închid valvele semilunare.

Automatismul și țesutul nodal

Miocardul are patru proprietăți: excitabilitate, conductibilitate, contractilitate și automatism. Automatismul înseamnă că inima își produce singură impulsurile, prin țesutul nodal:

1. nodul sinoatrial, în peretele atriului drept, lângă vărsarea venei cave superioare, are frecvența cea mai mare și dă ritmul inimii;
2. nodul atrioventricular, în partea de jos a septului dintre atrii, primește impulsul și îl întârzie puțin, ca atriile să termine contracția înaintea ventriculelor;
3. fasciculul His coboară în septul dintre ventricule și se împarte în două ramuri;
4. rețeaua Purkinje răspândește impulsul în miocardul ventricular.

Ciclul cardiac

Ciclul cardiac este succesiunea unei contracții (sistolă) și a unei relaxări (diastolă). Ordinea este mereu aceeași: sistola atrială, sistola ventriculară, diastola generală (tabelul de mai sus). Fiecare cameră are în ciclu o perioadă de repaus mai lungă decât cea de contracție (atriile se contractă 0,1 s și se odihnesc 0,7 s, ventriculele se contractă 0,3 s și se odihnesc 0,5 s), ceea ce ajută inima să lucreze toată viața fără să obosească. Ciclul este explicat în detaliu în lecția Ciclul cardiac, iar generarea și propagarea impulsului în lecțiile Automatismul cardiac și Conducerea cardiacă.

Frecvența și debitul cardiac

În repaus, inima unui adult bate de aproximativ 75 de ori pe minut. La fiecare sistolă, un ventricul trimite în arteră aproximativ 70 ml de sânge, numit debit sistolic. Debitul cardiac este volumul pompat de un ventricul într-un minut: debitul sistolic înmulțit cu frecvența. În efort, frecvența și debitul sistolic cresc, comandate de simpatic. Parametrii activității cardiace sunt tratați în lecția Activitatea cardiacă.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: drumul unei hematii

O hematie ajunge prin vena cavă inferioară în inimă. Pe ce drum ajunge în aortă?

1. Atriul drept → valva tricuspidă → ventriculul drept.
2. Valva semilunară pulmonară → trunchiul pulmonar → arterele pulmonare → capilarele din plămâni, unde se oxigenează.
3. Venele pulmonare → atriul stâng → valva bicuspidă → ventriculul stâng.
4. Valva semilunară aortică → aorta.

Exemplul 2: durata ciclului și debitul cardiac

Un elev are, în repaus, 80 de bătăi pe minut și un debit sistolic de 70 ml. Află durata unui ciclu cardiac și debitul cardiac.

1. Durata ciclului: 60 s : 80 = 0,75 s.
2. Debitul cardiac: 70 ml × 80 = 5600 ml pe minut, adică 5,6 litri pe minut.

Verificare: la 75 de bătăi pe minut, 60 : 75 = 0,8 s, valoarea din manual; la o frecvență mai mare, ciclul este mai scurt.

Exemplul 3: afirmația de corectat

„Atriul stâng primește sângele adus de venele cave.” Este adevărată sau falsă? Corectaz-o, dacă e cazul.

Răspuns: falsă. Varianta corectă: „Atriul drept primește sângele adus de venele cave.” Atriul stâng primește sângele oxigenat din cele patru vene pulmonare.

Exemplul 4: grilă cu patru afirmații

În timpul diastolei generale sunt adevărate afirmațiile:

1. atriile și ventriculele sunt relaxate;
2. sângele nu se poate întoarce din aortă în ventricul;
3. sângele din venele cave intră în atriul drept;
4. se produce primul zgomot cardiac.

Analiza afirmațiilor:

• Afirmația 1 este adevărată: diastola generală înseamnă relaxarea tuturor cavităților.
• Afirmația 2 este adevărată: valvele semilunare s-au închis la începutul diastolei și împiedică întoarcerea sângelui.
• Afirmația 3 este adevărată: inima se umple cu sânge în diastolă.
• Afirmația 4 este falsă: primul zgomot se produce la începutul sistolei ventriculare.

Sunt adevărate 1, 2 și 3, deci, după cheia UMFCD, răspunsul este A.

Unde apare la examen

• Admiterea la Medicină, UMF „Carol Davila”: concursul din 2026 cere tot manualul de clasa a XI-a de la Editura Corint, fără rubricile „Noțiuni elementare de igienă și patologie”.
• Bacalaureatul, Anatomie și fiziologie umană, genetică și ecologie umană: programa de examen include activitatea cardiacă și parametrii ei funcționali: frecvența cardiacă, debitul cardiac, tensiunea arterială, pulsul. La sesiunea din iunie–iulie 2026, varianta 3 a avut la Subiectul I o afirmație de corectat despre drumul sângelui pompat de ventriculul stâng, iar la Subiectul al III-lea explicarea creșterii frecvenței cardiace în efort.
• Bacalaureatul, Biologie vegetală și animală: programa de examen include inima mamiferelor: localizarea, structura macroscopică și rolul ei. În 2026, varianta 3 a cerut rolul venelor cave.

Greșeli frecvente

• Greșit: Arterele duc sânge oxigenat, iar venele sânge neoxigenat.
  Corect: Arterele pleacă de la inimă, venele vin spre ea. Arterele pulmonare duc sânge neoxigenat, iar venele pulmonare sânge oxigenat.
• Greșit: Tricuspida este la stânga, iar bicuspida la dreapta.
  Corect: Tricuspida este la dreapta, bicuspida (mitrala) la stânga.
• Greșit: Ventriculul stâng trimite sângele în venele pulmonare.
  Corect: Ventriculul stâng trimite sângele în aortă; venele pulmonare se varsă în atriul stâng.
• Greșit: Inima este în partea stângă a pieptului.
  Corect: Inima este aproape de mijlocul toracelui, cu vârful orientat spre stânga.
• Greșit: Ventriculul stâng pompează mai mult sânge decât cel drept.
  Corect: Cele două ventricule pompează aproximativ același volum; cel stâng are peretele mai gros pentru că învinge o rezistență mai mare.
• Greșit: Creierul comandă fiecare bătaie a inimii.
  Corect: Inima are automatism; nervii doar accelerează sau încetinesc ritmul.

Înainte și după

Întrebări frecvente